Fata „învelită” doar într-un prosop şi un zâmbet

Întredeschise ochii şi, deşi lumina era supărătoare, o întrezări. Linia picioarelor, cu stângul puţin arcuit în faţa celui drept, părea că taie ca o lamă lumina soarelui. Probabil abia ieşise din baie, pentru că pielea ei părea mai catifelată ca de obicei, iar trupul îi era învelit cu un prosop alb şi pufos, croit parcă doar cât să acopere pielea de la sâni la pulpe. El se ridică şi puse de cafea. Cât filtrul boloborosea, mintea i s-a trezit complet. A realizat, pentru a suta oară, că femeia superbă căreia îi ura „bună dimineaţa” era un panou din faţa geamului. De azi, însă, lucrurile se vor schimba. Va căuta modelul angelic şi afişul tot mai decolorat de soare va prinde viaţă în casa lui. A plecat din apartament direct la firma al cărei nume lucea lângă zâmbetul ei de femeie dispusă să dăruiască, dar şi să ia, totul…

De la firmă a aflat că de campanie se ocupase o fetişcană care nu mai lucra acolo. A găsit-o, a aflat ce îl interesa şi a plecat spre firma care tipărise afişele. De aici a vrut să ajungă la fotograf, dar se făcuse târziu şi s-a întors acasă. Pe drum şi-a adus aminte de Aialaltă. A sunat-o cât era încă în maşină şi a luat-o din drum. Acasă, când se pregătea să intre în pat a văzut-o venind spre el învelită într-un prosop. El s-a dus la fereastră şi a tras jaluzeaua. Din pudoare, în primul rând, să nu-l vadă Ea cu altă femeie în pat, şi apoi din empatie pentru Aialaltă, imaginile lor „îmbrăcate” la fel nu suportau comparaţie. Ea era în avantaj… fie măcar şi pentru că brunetul şi blondul nu suportă comparaţie în materie de vise…

Dimineaţă a scăpat repede de acasă. A ajuns la fotograf destul de devreme ca să-l scoale din pat. De la boemul buimac a aflat că femeia visurilor sale e dintr-un oraş apropiat. A plecat într-acolo fără să mai apuce să mulţumească. Mai era puţin şi zâmbetul care îmbrăca goliciunea va fi în faţa lui. Ce va spune? Cum o va convinge că o iubeşte? Nu ştia, se baza pe inspiraţia momentului, simţea că dacă Dumnezeu îl adusese aşa departe nu îl putea abandona.

Pe drum, mintea îi lucra rapid. O va cuceri. Asta e sigur, curăţenia sentimentelor lui nu o va lăsa rece. Bun, şi apoi? Urmează curtea, flirtul, succesul şi… mutatul împreună. Faţa cu mască de cremă, halatul de baie, dimineaţa… Doamne, nu… nu dimineaţa cu intratul în baie cu un ziar sub braţ! Trec apoi anii, zâmbetul se risipeşte în primele linii apărute la colţurile gurii, laba gâştei va lua locul pielii ferme care închide acum conturul ochilor luminoşi, iar linia picioarelor ce acum taie soarele în zori va deveni o spărtură urâtă în lumina apusului…

A frânat brusc. A întors peste linia continuă şi a scos telefonul. Ailaltă a răspuns imediat. Seara, târziu, când s-au băgat în pat, jaluzelele erau trase. El zâmbea şi Aia se simţea flatată… El se gândea: „Ce bine că am la ce visa! Doamne ce era să fac!”

*Textul ăsta mi-a fost inspirat de una dintre cele mai celebre melodii de camionagii, ”Girl on the Billboard”. Scrisă de Walter Haynes şi Harry Mills, povestea camionagiului îndrăgostit de o divă pictată pe un panou publicitar, „îmbrăcată” doar cu un prosop şi un zâmbet, a devenit – în interpretarea lui Dell Reeves – unul dintre simbolurile defunctei Route 66, Marea Diagonală care tăia America, de la nord-vest la sud-est.

Lansată în 1965, melodia a iscat o isterie a identificării panoului care ar fi inspirat versurile. Pe rând şi l-au adjudecat prima firmă din lume care a produs zaharină, o mare companie de cosmetice, Playboy şi mulţi alţii. Căutările au continuat şi după 1985, când autostrada a fost dezafectată. După anul 2000, soţia unuia dintre compozitori, Haynes, a spus că, la sfârşitul anilor 50, soţul ei a avut ideea cântecului pe când era, în Nashville, prins în trafic în dreptul unui panou al Coca-Cola, pe care era o femeie în costum de baie, adică nici o legătură cu Route 66.

Nimeni nu a băgat-o în seamă pe biata femeie, rătăcitorii moderni, fie ei camionagii sau „călăreţi” de Harley, caută încă femeia ce a inspirat melodia lor preferată! Asta da muză! Durii din toată America o iubesc, deşi ştiu că ea nu există!

Piesa se cântă şi astăzi cu succes.

Inima de piatra

Ea intotdeauna aborda totul cu o raceala de nedescris si cu inima de piatra El era vinovat de tot ce nu se intampla bine. Tot ceea ce facea, era aruncat inapoi la el. El care a petrecut o viata cautand pe cineva, iar ea care nu a facut niciodata nimic din ce ar fi vrut el. Nici nu a incercat macar sa inteleaga ca tot ceeea ce dorea de la ea era acel sentiment. Atunci cand avea nevoie de el, pentru ca se simtea ars pe interior iar dorinta nu-i era indeplinita. Nu i-a oferit nimic cand ar fi vrut, nu a vorbit cu el, nu i-a dat nimic. A stiut intotdeauna cum sa-l faca sa planga, iar el nu a intrebat niciodata ‘de ce’. Loviturile ei il dureau mai tare decat putea suporta, dar ea nici macar nu incerca sa inteleaga. La un moment dat cuvintele ei pur si simplu nu mai erau suficiente. Realizase ca dragostea era acel sentiment care lui i-ar fi potolit dorinta, dar dragostea este si ea femeie, iar el parca nu vroia sa mai asculte. A ras de el, si i-a adresat injurii. Dar el e bine. Chiar daca este in preajma si aude tot ce spune, nu-l mai doare, focul parca s-a stins dar a ramas arsura; asa cum un vulcan zgarie si deformeaza scoarta, si el se simtea in interior ranit iremediabil. Dar e bine. Se teme doar ca nu-si va gasi linistea, acea liniste mult dorita, dupa care a tanjit mult, de care avea nevoie ca de aer… Se uita la ea ca la un frumos afis publicitar, si-si da seama ca lacrimile i-au secat. Atunci s-a intrebat pentru prima data cine este, incotro se indreapta, cu ce scop si de ce.

Cine nu-si iubeste tara, nu e viu. E mort dar nu-si da seama.
-Tudor VLADIMIRESCU-

Paradigma?

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.
Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta.. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci maimute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim, dar aici dintotdeauna a fost asa..."
Va suna cunoscut?

"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"- Albert Einstein

Geneza 1:1 "La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul." Ioan 1:1 "La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu."

Creaţionismul este teoria conform căreia omul, pământul şi restul universului au fost create de la început şi nu sunt rezultatul unei explozii cauzată dintr-un nimic spre un univers existent întâmplător.  Reşedinţa noastră se află pe suprafaţa unui vehicul spaţial meşteşugit cu ingeniozitate, autonom şi autoreglat. Pe lângă supravieţuire, cucerire şi moarte, suntem martori la ceea ce ne oferă lumea creată : frumuseţe, fragranţă, dragoste şi muzică. Gândiţi-vă la acestea! Matematica, filosofia, primăvara, corupţia, agricultura, curtarea, quasariile şi guma de mestecat; Toate au venit din nimic?... Toate s-au format la întâmplare?...
Dintre toate generaţiile care au locuit pe Pământ până acum, este a noastră cea care ar trebui să aibe cele mai puţine scuze pentru a nu recunoaşte prezenţa ascunsă a Matematicianului care a pus în mişcare totul din jurul nostru. Ar trebui, dimpotrivă, să fim admirativi şi respectuoşi, nu îngâmfaţi şi sceptici. 
Acum 3.000 de ani, Împăratul Israelului, Regele David a scris (Psalmul 8:3-4) “Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?“

Secretul Marii Piramide deslegat de un român (II)

Cvadrantul deltei Nilului. Marea Piramidă se află în centrul geometric şi în acelaşi timp la extremitatea sudică a
cvadrantului.
Tot în vremea aceea va fi un altar pentru Domnul în ţara Egiptului, şi la hotar, va fi un stâlp de aducere aminte pentru Domnul. Acesta va fi pentru Domnul oştirilor un semn şi o mărturie în ţara Egiptului" (Isaia 19:19-20a).

Perimetrul bazei este a 120-a parte dintr-un grad al Ecuatorului. După calculele mele, latura răsăriteană (baza nu e un pătrat riguros, din motive astronomice) înmulţită cu 480 (4/3 din gradele cercului) dă lungimea unui grad de meridian, măsurat la latitudinea medie de 45°, al cărui minut este mila marină de 1852 m.

Datele astronomice


Ocupând Egiptul, englezii au măsurat Piramida, fireşte, cu măsurile lor de lungime. A fost o surprindere
generală când s-a comunicat că o latură a bazei are 365 de coţi şi aproape un sfert, deci zilele dintr-un an cu
fracţiunea de zi calculată atât de precis, că dacă s-ar fi ştiut aceasta, nu ar fi existat atâtea calendare prost alcătuite. Chiar egiptenii se necăjeau cu un calendar fără ziua bisectilă, ceea ce aducea o perturbare nemaipomenită. La răstimpuri, sărbătoarea secerişului cădea când Nilul se revărsa, iar slujba revărsării se oficia când Nilul era aproape secat! Faptul acesta constituie unul din argumentele că planul Piramidei nu a fost dezvăluit nici constructorilor lui, aşa cum scrie apostolul Petru despre profeţi. Anumite considerente astronomice, deduse mai ales din stratul al 50-lea de blocuri, platoul constructiv spre care tind coridoarele ce arată mersul vremurilor, ne obligă să acceptăm noua ipoteză că templul acesta priveşte, am putea zice exclusiv, epoca noastră. Iarăşi anticipez, lucru ce poate nu convine începătorilor în studiul de faţă. Pentru a putea pătrunde tainele de ordin spiritual ale Marii Piramide, trebuie să pătrunzi mai întâi sutele de mici premise piramidice. Aşa se întâmplă şi în cunoaşterea universului. Veritabilii savanţi sunt spiritualişti; ei se apropie cel mai mult de taina centrului de neatins al creaţiunii, pentru că ei se degajă prin studiu de conceptele informe ale maselor care mişună la baza aşezărilor piramidice.
Perimetrul bazei conţine, în degete piramidice, zilele şi fracţiunile de zi din 100 de ani. Această măsură e ca şi incia engleză sau ţolul, a 25-a parte din cot, având 25,426f 4 mm. Cum se face că măsurile engleze sunt aproape identice cu ale Piramidei şi cu cele de la Templul din Ierusalim, neutilizate decât la aceste două clădiri enigmatice? Răspunsul necesită un lung capitol. Cotul utilizat de constructorii Marii Piramide este unitatea de măsură ideală, după cercetările geofizicienilor, căci este

AB = 365,242 coţi sacri = numărul de zile din anul solar
AEFB = 365,256 coţi sacri = numărul de zile din anul sideral
AbB = 365,259 coţi sacri = numărul de zile din anul anomalistic
a zecea milioana parte din raza polară a pământului, lungă de 6356,7 km. Metrul nostru este dedus greşit dintrun grad oarecare al meridianului, într-o vreme când nu se ştia că Pământul nu e un glob perfect. De aceea el nu redă numeric proporţiile universului, pe când, de exemplu, numărul de coţi ai înălţimii verticale_(232,52) arată, în primele cinci cifre, câte raze polare terestre se cuprind între Soare şi Pământ. Cei 147,803 m. ai înălţimii verticale a Piramidei nu exprimă decât milioanele de km ai acestei distanţe, fără de care nu s-ar putea efectua celelalte măsurători cosmografice în ceea ce priveşte: spaţiul, timpul, materia, energia. Un miliard de piramide încap între planeta noastră şi astrul zilei, socotind depărtarea la data de 17 februarie, căci ea variază după anotimpuri. Distanţele celelalte se deduc din diversele nivele ale subsolului Marii Piramide. Aşadar şi unitatea de măsură cosmografică e ascunsă în acest rezervor de date ştiinţifice.


Datele profetice
-
Suma celor două diagonale ale bazei e de 25.826,52 degete piramidice, tocmai anii din perioada numită de Platon "anul divin" care este mult importantul ciclu a precesiunii echinocţiilor. în decurs de aproape 26 milenii, punctul vernal parcurge cele 12 constelaţii zodiacale, în tot atâta timp, axa polilor descrie pe cer un larg rotocol. Stelele din preajma acestuia devin rând pe rând polare.
Perimetrul stratului 50 al Piramidei, rezervat epocii noastre, prin ascensiunea spaţială şi cronologică a coridoarelor, măsoară tot 25.826,52 degete cât anul precesional; pe când numărul zilelor dintr-un an îl dă de astă dată diagonala acestui strat. în pătratul mai mic se întâlnesc deci aceleaşi valori de la pătratul bazei, numai că intervertite. Anul zilelor omeneşti (365) este deci ascuns înăuntrul pătratului ce poartă chivotul, aşa cum sunt invizibile diagonalele bazei ce deţin secretul "anului divin". Aici sus "plinirea vremii" divine e singură scoasă în evidenţă, ca şi când ar arăta că în cadrul ei, iar nu din socotelile strâmte, se întâmplă evenimentele actuale. întradevăr, chiar din războiul trecut, omenirea a păşit pe platforma celui de al 50-lea etaj al Piramidei, număr simbolic ce arată mari înnoiri, fiind în Biblie început de veac septimal,.adânc semnificativul an jubiliar ce revenea după fiecare 49 de ani. Bineînţeles că astfel de răsturnări a valorilor vor fi precedate de "ziua ispăşirii" care echivalează cu "marea strâmtorare", astfel cum ne arată cele două Testamente biblice, în perfectă concordanţă cu simbolismul geometric al coridoarelor scunde. Aceste reforme, ce se vor efectua deplin doar prin intervenţia directă a Dumnezeirii, după cum spune Biblia, se pregătesc şi prin războiul de faţă. Doar cei purificaţi se vor bucura de binefacerile erei celei noi, restul vor fi daţi la rebut, prin cele mai groaznice cataclisme. Vom avea nu numai o Europă nouă, ci pământul întreg va fi refăcut în întregime. Măsurând interiorul Marii Piramide în degete, s-a observat că dimensiunile încăperilor, coincid minuţios cu perioadele din istoria omenirii. Fiecare întretăiere de linii din planul ei marchează un eveniment epocal. Nu-i
nimic arbitrar în această schiţare spaţială a timpului, căci datele astronomice incluse în structura Piramidei incomparabile îţi pun la îndemână scara de proporţie, valabilă şi profetică, deoarece am văzut că un ţol piramidic echivalează cu un an. Fracţiunile de ţol, măsurate micrometric, chiar cu 7 zecimale, pot arăta până şi secunda când s-a încheiat o epocă. De exemplu: Exodul (prefigurarea jertfei de pe cruce) la 2513,555469 ani după Adam; naşterea, botezul şi răstignirea Mântuitorului, (toate în perfectă concordanţă cu cronologia biblică), precum şi războaiele mondiale. Astfel de proorocii, precis redate în Piramidă, au atras atenţia lumii întregi, mai mult decât datele ei astronomice. Astăzi, mai curând ca oricând, cei ce o cunosc numai din articolele de senzaţie, o consultă asupra desfăşurării evenimentelor actuale. Curiozitate în parte îndreptăţită, dar de care au abuzat unii. Calculatorii pripiţi se vede că nu ştiu ce scria Newton şi anume că scopul prorociilor biblice nu e să facă pronosticuri, ci abia după împlinirea lor să fie martore că Cineva le-a aranjat, de vreme ce au fost impecabil prezise. Noi însă nu putem afla, după bunul nostru plac, cheia prin care revelaţiile devin clare ca lumina zilei, cum e cazul cu relatările despre trecut. Cine ar fi prevăzut, de exemplu, că s-a fixat în Piramidă izbucnirea revoluţiei bolşevice prin prelungirea invizibilă a unui perete situat dedesubtul anticamerei? Trebuie să cunoşti mai întâi liniamentele generale ale istoriei, ca să descurci cu oarecare siguranţă prelungirea lor în viitor,dar această sinteză n-o obţii decât studiind serios Biblia.


Sunt nenumărate datele astronomice şi profetice ale Marii Piramide. Acestea însă apar măsurând nu piramida zidită, ci aceea doar schiţată pe teren de înşişi constructorii ei, prin nişte linii săpate împrejurul bazei. Această ramă nu are nici un scop practic sau estetic, ci numai unul filosofic: să contureze piramida cea nematerială, singura prin care se obţin datele precise asupra cosmosului. Nici anul obişnuit, nici anul cosmic de 25.826 ani şi nici raza vectorială a orbitei (23.252 raze polare) nu reies din măsurarea zidăriei. Doar înălţimea ideală este aceea care dă reducerea, de 10 la puterea noua, a distanţei Soare-Pământ. Vârful teoretic se află împărţind la 2 p perimetrul ideal, căci înălţimea verticală, luată ca rază, descrie un cerc lung cât perimetrul bazei. Se dă astfel rezolvarea, singura cu putinţă, a cvadraturii cercului! Nici în cazul de faţă nu s-a lucrat cu supoziţii, căci lespezile acoperământului au înclinarea cerută de unghiul lui 3,1416. Iată deci că Piramida construită sub faraonul Keops încorporează şi raportul acesta, p (3,14), extrem de util, cunoscut cu exactitate doar prin calculul infinitesimal modern p dă naştere multor proporţii din piramida aceasta, redând astfel prin linii drepte cercurile din cosmografie. Piramida propriu-zisă este construită ceva mai înăuntru decât indică fundaţiile rămase inutilizabile. Dacă ne-am lua după aparenţe, nu neam putea explica realizarea redusă a piramidei decât că Keops a ordonat o schimbare a primului plan ce îmbrăţişa o concepţie mai vastă. "Economisirea aceasta de material" poartă însă o adâncă semnificaţie, bogată în tot felul de aplicaţii la descifrarea enigmelor cosmice.

Secretul Marii Piramide dezlegat de un român

'De curând, ziarele şi opinia publică au primit cu deosebit entuziasm vestea despre descoperirile, într-adevăr
surprinzătoare, asupra Marii Piramide, făcute de un neobosit cercetător român, Dl. profesor V.V. Moisescu.
Suspendăm în acest număr seria unor articole asupra timpurilor actuale, pentru a face loc cu plăcere articolului
pe care Dl. profesor V.V. Moisescu a avut bunăvoinţa a-l scrie pentru revista noastră'.

-Taina Tainelor din Piramida lui Keops a apărut în revista Neo-Europa numerele 23-24 (ianuarie-februarie 1944) şi 25-28 (martie-iunie1944).

Toate popoarele din cea mai veche antichitate au admirat opera lui Keops doar ca pe un colos de o perfecţiune constructivă care făcea să se creadă că e coborâtă de-a dreptul din cer. Grecii, acei înfocaţi admiratori a tot ce poartă pecetea geniului, au considerat Marea Piramidă ca prima dintre cele şapte minuni ale lumii. Dacă celelalte şase minunăţii au dispărut fără urmă, marele miracol al Piramidei, templul ştiinţei pure, va înfrunta veacurile, punând şi generaţiilor viitoare aceleaşi întrebări arzătoare pe care am început să le descifrăm. Astăzi nu mai poate afla credit părerea că şi Marea Piramidă este un cavou. Herodot scrie clar că Keops a fost înmormântat într-altă parte. Califul, care a violat piramida ermetic închisă, nu a găsit în ea decât un coşciug gol, simbol al învierii, prezentând şi unele formule fizice de cea mai mare importanţă, după cum vom arăta pe larg în lucrarea noastră. Capacitatea acestui coşciug gol este de 168.000 degete piramidale cubice, adică exact capacitatea Arcei Alianţei lui Moise şi a fiecărui dintre bazinele din templul lui Solomon. Vorbind despre această ciudată potrivire, Piazzi-Smith, astronomul englez, zicea:
"Singurul răspuns posibil, pentru explicarea acestei coincidenţe, nu poate fi decât că Dumnezeul lui Israel,
care trăieşte veşnic, a inspirat în acest scop şi pe urmaşul lui Sem, arhitectul Marii Piramide şi pe Moise profetul Său şi pe Solomon, alesul şi înţeleptul Său prin excelenţă!" Dacă s-ar face efective semnalizări luminoase către locuitorii altor planete, limbajul convenţional în stare să le atragă atenţia nu ar fi altul decât figurile geometrice. Când triunghiurile laterale ale Piramidei erau intacte, luciul lor reflecta soarele ca nişte oglinzi gigantice. Sub cerul totdeauna fără nori al Egiptului, opera lui Keops părea coborârea pe pământ a zeului solar.
Probabil că spiritele mult înălţate îşi transmit ideile prin forme şi numere, schema gândirii însăşi degajată de
spaţiu-timp aşa cum îl percepem noi. Există aşadar în mijlocul babiloniei pământeşti o întrupare a nobilei limbi
cereşti! Ca şi un civilizat care, rătăcind printre sălbatici, dă de vestigiile vreunui înaintaş al său, aşa se bucură de Marea Piramidă cei care aud prin ea, ca şi prin Biblie, "glasul Păstorului", distins dintre zecile de mii de jargoane filosofic-religioase.
Inginerii lui Napoleon au observat că meridianul piramidei lui Keops împarte exact în două delta Nilului. Acesta e meridianul ideal, căci trece prin cel mai mult uscat, divizându-1 în două părţi egale. Se poate face o experienţă, decupând planisfera (uscatul) pe un carton. Tăind-o prin meridianul Piramidei, ea cântăreşte la fel şi de o parte şi de cealaltă. Diagonalele prelungite ale Marii Piramide trec prin inima tuturor continentelor, ca nişte solii ale centrului bazei ce cuprinde taina lui Osiris. Acest zeu, exceptând miturile vulgare asupra lui, e un inexplicabil simbol al Mântuitorului lumii întregi. Despre el tratează cea mai veche carte a istoriei: "Cartea morţilor", al cărui titlu în limba egipteană este: "Exodul spre lumină", ea fiind o călăuză religioasă filosofico-astronomică în invizibil. Unii pretind că după textul ei s-a conceput structura Marii Piramide. Este adevărat că alegoria solar-osincă joacă un rol considerabil în sistematizarea pe cale arhitectonică a principalelor date cosmografice. Nu te poţi abţine să nu faci şi juste comparaţii între planul epocilor, aşa cum e redactat în Biblie, şi între uimitor de potrivitele relatări ale Piramidei. Bănuiesc că aceste afirmaţii par riscante cititorilor care n-au fost conduşi, pas cu pas, în procesiunea sacro-ştiinţifică a iniţierii celei mai de neaşteptat. De aceea să revenim la abecedarul piramidic, singurul cunoscut mai bine, chiar şi în străinătate. Vârful Piramidei este aşezat precis pe latitudinea 30°, ţinând seama de refracţia atmosferică. Coordonata aceasta (a treia parte din distanţa de la polul Nord la Ecuator) o pot socoti ca ecuator al terenurilor locuibile, căci de la colţurile continentelor sudice până la polu!. Sud nu e decât apă, pe aceeaşi întindere de 30°. Francezii au descoperit multe potriviri dintre măsurile Marii Piramide şi datele geodezice.

-va urma-