'De curând, ziarele şi opinia publică au primit cu deosebit entuziasm vestea despre descoperirile, într-adevăr
surprinzătoare, asupra Marii Piramide, făcute de un neobosit cercetător român, Dl. profesor V.V. Moisescu.
Suspendăm în acest număr seria unor articole asupra timpurilor actuale, pentru a face loc cu plăcere articolului
pe care Dl. profesor V.V. Moisescu a avut bunăvoinţa a-l scrie pentru revista noastră'.
surprinzătoare, asupra Marii Piramide, făcute de un neobosit cercetător român, Dl. profesor V.V. Moisescu.
Suspendăm în acest număr seria unor articole asupra timpurilor actuale, pentru a face loc cu plăcere articolului
pe care Dl. profesor V.V. Moisescu a avut bunăvoinţa a-l scrie pentru revista noastră'.
-Taina Tainelor din Piramida lui Keops a apărut în revista Neo-Europa numerele 23-24 (ianuarie-februarie 1944) şi 25-28 (martie-iunie1944).
Toate popoarele din cea mai veche antichitate au admirat opera lui Keops doar ca pe un colos de o perfecţiune constructivă care făcea să se creadă că e coborâtă de-a dreptul din cer. Grecii, acei înfocaţi admiratori a tot ce poartă pecetea geniului, au considerat Marea Piramidă ca prima dintre cele şapte minuni ale lumii. Dacă celelalte şase minunăţii au dispărut fără urmă, marele miracol al Piramidei, templul ştiinţei pure, va înfrunta veacurile, punând şi generaţiilor viitoare aceleaşi întrebări arzătoare pe care am început să le descifrăm. Astăzi nu mai poate afla credit părerea că şi Marea Piramidă este un cavou. Herodot scrie clar că Keops a fost înmormântat într-altă parte. Califul, care a violat piramida ermetic închisă, nu a găsit în ea decât un coşciug gol, simbol al învierii, prezentând şi unele formule fizice de cea mai mare importanţă, după cum vom arăta pe larg în lucrarea noastră. Capacitatea acestui coşciug gol este de 168.000 degete piramidale cubice, adică exact capacitatea Arcei Alianţei lui Moise şi a fiecărui dintre bazinele din templul lui Solomon. Vorbind despre această ciudată potrivire, Piazzi-Smith, astronomul englez, zicea:
"Singurul răspuns posibil, pentru explicarea acestei coincidenţe, nu poate fi decât că Dumnezeul lui Israel,
care trăieşte veşnic, a inspirat în acest scop şi pe urmaşul lui Sem, arhitectul Marii Piramide şi pe Moise profetul Său şi pe Solomon, alesul şi înţeleptul Său prin excelenţă!" Dacă s-ar face efective semnalizări luminoase către locuitorii altor planete, limbajul convenţional în stare să le atragă atenţia nu ar fi altul decât figurile geometrice. Când triunghiurile laterale ale Piramidei erau intacte, luciul lor reflecta soarele ca nişte oglinzi gigantice. Sub cerul totdeauna fără nori al Egiptului, opera lui Keops părea coborârea pe pământ a zeului solar.
Probabil că spiritele mult înălţate îşi transmit ideile prin forme şi numere, schema gândirii însăşi degajată de
spaţiu-timp aşa cum îl percepem noi. Există aşadar în mijlocul babiloniei pământeşti o întrupare a nobilei limbi
cereşti! Ca şi un civilizat care, rătăcind printre sălbatici, dă de vestigiile vreunui înaintaş al său, aşa se bucură de Marea Piramidă cei care aud prin ea, ca şi prin Biblie, "glasul Păstorului", distins dintre zecile de mii de jargoane filosofic-religioase.
Inginerii lui Napoleon au observat că meridianul piramidei lui Keops împarte exact în două delta Nilului. Acesta e meridianul ideal, căci trece prin cel mai mult uscat, divizându-1 în două părţi egale. Se poate face o experienţă, decupând planisfera (uscatul) pe un carton. Tăind-o prin meridianul Piramidei, ea cântăreşte la fel şi de o parte şi de cealaltă. Diagonalele prelungite ale Marii Piramide trec prin inima tuturor continentelor, ca nişte solii ale centrului bazei ce cuprinde taina lui Osiris. Acest zeu, exceptând miturile vulgare asupra lui, e un inexplicabil simbol al Mântuitorului lumii întregi. Despre el tratează cea mai veche carte a istoriei: "Cartea morţilor", al cărui titlu în limba egipteană este: "Exodul spre lumină", ea fiind o călăuză religioasă filosofico-astronomică în invizibil. Unii pretind că după textul ei s-a conceput structura Marii Piramide. Este adevărat că alegoria solar-osincă joacă un rol considerabil în sistematizarea pe cale arhitectonică a principalelor date cosmografice. Nu te poţi abţine să nu faci şi juste comparaţii între planul epocilor, aşa cum e redactat în Biblie, şi între uimitor de potrivitele relatări ale Piramidei. Bănuiesc că aceste afirmaţii par riscante cititorilor care n-au fost conduşi, pas cu pas, în procesiunea sacro-ştiinţifică a iniţierii celei mai de neaşteptat. De aceea să revenim la abecedarul piramidic, singurul cunoscut mai bine, chiar şi în străinătate. Vârful Piramidei este aşezat precis pe latitudinea 30°, ţinând seama de refracţia atmosferică. Coordonata aceasta (a treia parte din distanţa de la polul Nord la Ecuator) o pot socoti ca ecuator al terenurilor locuibile, căci de la colţurile continentelor sudice până la polu!. Sud nu e decât apă, pe aceeaşi întindere de 30°. Francezii au descoperit multe potriviri dintre măsurile Marii Piramide şi datele geodezice.
"Singurul răspuns posibil, pentru explicarea acestei coincidenţe, nu poate fi decât că Dumnezeul lui Israel,
care trăieşte veşnic, a inspirat în acest scop şi pe urmaşul lui Sem, arhitectul Marii Piramide şi pe Moise profetul Său şi pe Solomon, alesul şi înţeleptul Său prin excelenţă!" Dacă s-ar face efective semnalizări luminoase către locuitorii altor planete, limbajul convenţional în stare să le atragă atenţia nu ar fi altul decât figurile geometrice. Când triunghiurile laterale ale Piramidei erau intacte, luciul lor reflecta soarele ca nişte oglinzi gigantice. Sub cerul totdeauna fără nori al Egiptului, opera lui Keops părea coborârea pe pământ a zeului solar.
Probabil că spiritele mult înălţate îşi transmit ideile prin forme şi numere, schema gândirii însăşi degajată de
spaţiu-timp aşa cum îl percepem noi. Există aşadar în mijlocul babiloniei pământeşti o întrupare a nobilei limbi
cereşti! Ca şi un civilizat care, rătăcind printre sălbatici, dă de vestigiile vreunui înaintaş al său, aşa se bucură de Marea Piramidă cei care aud prin ea, ca şi prin Biblie, "glasul Păstorului", distins dintre zecile de mii de jargoane filosofic-religioase.
Inginerii lui Napoleon au observat că meridianul piramidei lui Keops împarte exact în două delta Nilului. Acesta e meridianul ideal, căci trece prin cel mai mult uscat, divizându-1 în două părţi egale. Se poate face o experienţă, decupând planisfera (uscatul) pe un carton. Tăind-o prin meridianul Piramidei, ea cântăreşte la fel şi de o parte şi de cealaltă. Diagonalele prelungite ale Marii Piramide trec prin inima tuturor continentelor, ca nişte solii ale centrului bazei ce cuprinde taina lui Osiris. Acest zeu, exceptând miturile vulgare asupra lui, e un inexplicabil simbol al Mântuitorului lumii întregi. Despre el tratează cea mai veche carte a istoriei: "Cartea morţilor", al cărui titlu în limba egipteană este: "Exodul spre lumină", ea fiind o călăuză religioasă filosofico-astronomică în invizibil. Unii pretind că după textul ei s-a conceput structura Marii Piramide. Este adevărat că alegoria solar-osincă joacă un rol considerabil în sistematizarea pe cale arhitectonică a principalelor date cosmografice. Nu te poţi abţine să nu faci şi juste comparaţii între planul epocilor, aşa cum e redactat în Biblie, şi între uimitor de potrivitele relatări ale Piramidei. Bănuiesc că aceste afirmaţii par riscante cititorilor care n-au fost conduşi, pas cu pas, în procesiunea sacro-ştiinţifică a iniţierii celei mai de neaşteptat. De aceea să revenim la abecedarul piramidic, singurul cunoscut mai bine, chiar şi în străinătate. Vârful Piramidei este aşezat precis pe latitudinea 30°, ţinând seama de refracţia atmosferică. Coordonata aceasta (a treia parte din distanţa de la polul Nord la Ecuator) o pot socoti ca ecuator al terenurilor locuibile, căci de la colţurile continentelor sudice până la polu!. Sud nu e decât apă, pe aceeaşi întindere de 30°. Francezii au descoperit multe potriviri dintre măsurile Marii Piramide şi datele geodezice.
-va urma-
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu