AVIZ IMPRUDENTILOR

Asa cum s-a mai spus de nenumarate ori, operatiile stiintei nu sunt lipsite de pericole.
Ele pot provoca nebunia celor care nu sunt foarte stapani pe suprema, absoluta si infailibila ratiune.
Ele pot surescita sistemul nervos si provoca teribile si incurabile boli.
Cand imaginatia este socata si infricosata, acestea pot provoca lesinul si chiar moartea prin congestie cerebrala.
Persoanele nervoase si natural exaltate, femeile, tinerii si pe toti cei care nu au exercitiul stapanirii de sine si se lasa coplesiti de un sentiment de teama trebuie sa fie indepartate de la practicarea magiei.
Nimic nu e mai periculos decat sa se faca din magie un fel de petrecere a timpului liber, cum fac anumite persoane care transforma magia in distractia seratelor. Experientele magnetice operate in asemenea circumstante nu pot decat sa oboseasca subiectii, sa rataceasca opiniile si sa deruteze stiinta. Nimeni nu se poate juca nepedepsit cu misterele vietii si ale mortii, iar lucrurile care trebuie luate in serios sa fie tratate serios si abordate cu cea mai mare rezerva.
Nu cedati niciodata ispitei de a convinge prin efecte. Efectele cele mai surprinzatoare nu se vor constitui in dovezi pentru oamenii care nu sunt dinainte convinsi. Ele pot fi atribuite unor indemanari naturale, iar magicianul privit ca un fel de concurect al lui Robert Houdin sau Hamilton. A cere minuni pentru a crede in stiinta inseamna a te arata nedemn de stiinta. Sancta Santis.
Nu va laudati niciodata cu operele pe care le-ati obtinut, chiar daca ati reinviat mortii. Temeti-va de persecutie. Marele Maestru recomanda intotdeauna tacere bolnavilor pe care-i vindeca si, daca tacerea ar fi fost cu grija pazita, initiatorul n-ar fi fost crucificat inainte de a-si fi desavarsit opera.

Ex Deo nascimur, In Christo morimur, Per Spiritum Sanctum reviviscimus.
(Cu Dumnezeu ne naştem, murim în Hristos, prin Duhul Sfânt reinviem.)

sâmbătă, 19 februarie 2011

Micul proces.

Mostenitorii Templierilor lanseaza o noua batalie. De data aceasta juridica. Papa Benedict al XVI-lea este chemat pentru prima data in istorie in fata completului de judecatori.
Moştenitorii Cavalerilor Templieri au lansat o bătălie juridică în forţa contra Papei. Cer restabilirea reputaţiei ordinului căzut în dizgraţie, care a fost acuzat de erezie şi dizolvat cu şapte secole în urmă.
Asociaţia Ordinului Suveran al Templului lui Hristos, ai cărei membri pretind a fi urmasii legendarilor cruciaţi, au intentat un proces împotriva Papei Benedict al XVI-lea pentru ca el să recunoască confiscarea activelor în valoare de 100 miliarde de euro (79 miliarde lire sterline).
Aceştia susţin că, atunci când ordinul a fost dizolvat de predecesorul său Papa Clement al V-lea în 1307, mai mult de 9.000 de proprietăţi, precum şi nenumărate păşuni, mori şi alte asociaţii comerciale aparţinând cavalerilor au fost însuşite de către biserică.
Motivul lor nu reprezinta numai solicitarea daunelor pentru restabilirea prestigiului Cavalerilor Templieri. “Noi nu incercam sa provocam colapsul economic al Bisericii Romano-Catolice, ci vrem sa ilustram in instanta magnitudinea complotului impotriva ordinului nostru”, scria intr-o declaratie semnata de autoproclamatii Cavaleri Templieri moderni.
Se arata in actiune, ca Templierii au fost un grup secret, puternic de calugari razboinici fondat de cavalerul francez Hugues de Payens dupa prima cruciada din 1099 pentru a proteja pelerinii in drum spre Ierusalim. Ei au acumulat o avere enorma si au ajutat la finantarea razboaielor purtate de monarhi europeni, dar au cazut in disgratie in mod spectaculos dupa ce musulmanii au recucerit tara sfanta in 1244 si dupa imediata aparitie a zvonurilor despre practicile lor eretice.
Cavalerii Templieri au fost acuzati de negarea lui Isus inchinarea la icoane satanice in ceremoniile secrete de initiere si practicarea sadomiei. Multi Templieri au marturisit crimele sub tortura si unii dintre ei, inclusiv marele Maestru Jacques deMolay au fost arsi pe rug.
Miscarea, pasul pe care il fac acum Templierii este fara precedent pentru Vatican, iar in octombrie au scos din arhive copii ale pergamentelor cu inregistrarile proceselor Cavalerilor Templieri dintre anii 1307 si 1312. Hartiile au stat ascunse pentru mai mult de trei secole fiind “gresit clasate” in arhivele papale pana cand au fost descoperite in anul 2001.
Manuscrisul Chinon a dezvaluit ca, contrar a ceea ce s-a scris in istorie, Papa Clement al V-lea a declarat ca templierii nu erau eretici si i-a recunoscut crestini de cea mai inalta maturitate dar a desfiintat oricum ordinul pentru a mentine pacea cu acuzatorul lor, Regele Filip al IV-lea al Frantei. Prin urmare, acestia ii cer lui Benedict al XVI-lea sa revoce bula papala emisa de predecesorul sau, Clement al V-lea, si re-recunoasterea ordinului.
De-a lungul secolelor, diferite grupuri au pretins ca sunt descendentii templierilor iar legenda abunda de comori ascunse, ritualuri secrete, magie sau Sfantul Graal. Cel mai recent, cavalerii Templieri au fascinat generatiile moderne dupa ce a inceput mediatizarea asanumitelor comori ascunse pe diferite continente, cu harti neclare care contin fel de fel de indicii samd.
Cert este ca dupa desfiintarea ordinului au inceput sa se contureze cantoanele care mai tarziu au format Elvetia al carei steag reprezinta crucea templiera dar cu culorile inversate.
sursa: telgraph.co.uk

joi, 17 februarie 2011

Valentine's Day, o "sarbatoare pagana" complet anti-crestina?

Se spune ca "Sarbatoarea Sf Valentin" ar fi una Catolica... ceea ce este putin pe langa realitate si trebuie spus din capul locului! Intr-adevar, in Calendarul Romano-Catolic exista un Sf. Valentin insa fara nici o legatura cu serbarea promovata pe canalele de mass media astazi!
In primul rand, acest Sfant Valentin este comemorat de catolici pe 13 Februarie si nu pe 14 Februarie asa cum ni se spune in mass media, iar in al doilea rand... nu este vorba de o "sarbatoare a dragostei si sexualitatii", ci de o simpla comemorare...

Da, exista o legenda a acestui Sfant Valentin, preot si martir crestin, ucis in chinuri de pagani in secolul III pentru... dragostea sa fata de Dumnezeu ( nu a vrut sa se lepede de Christos) nicidecum pentru vreo femeie!

"Valentine's Day" este asadar o inventie a unei propagande perverse si ne-crestine, o sarbatoare cu caracter sexual si lubric, - importata din America ( acolo s-a schimbat si data, din 13 care e numar "nenorocos" la americani, in cea de 14) si care nu are nimic de-a face cu Crestinismul, fie el Catolic sau Ortodox. Dealtfel, popoarele Catolice nu sarbatoresc in mod traditional nici un fel de "Valentine's Day", - iar asta se poate verifica foarte usor si de catre romanul Ortodox, daca intreaba pe maghiari, pe sasii din Ardeal sau pe italienii din Dobrogea.

Asadar, ce este cu aceasta sarbatoare pagana cu care suntem "bombardati" in fiecare an, din dorinta de a ni se schimba traditiile stramosesti?

Suntem crestini si tinem sarbatorile crestine. Christos si “prietenii - casnicii Lui” (sfintii) vin in viata noastra si prin intermediul sarbatorilor. Omagiind zeitati pagane, cadem in idolatrie si apostazie. Ne indepartam de Dumnezeu.

Ziua de "Sfantul Valentin" este o reminiscenta a paganismului, a lipsei lui Dumnezeu din viata omului.

Falsa sarbatoare a "Sfantului Valentin" a fost “inventata” de mult, in Grecia. Era o zi inchinata zeului Pan. Cine e Pan? Era este zeul fertilitatii; nu departe de falsul Valentine de azi. Zeul Pan era jumatate om, jumatate tap. Satir as spune mai degraba, nu zeu.  faptul ca idolul acesta ingrozea oamenii prin infatisarea sa si prin salbaticie si fire imprevizibila e total fals. Satirii se ocupau cu cantatul, cu anecdotele, bautura si femei ( mai pe romaneste) Unii cercetatori considera ca “panica” este un cuvant ce provine de la “frica de Pan”. Trec peste, am rezervele mele.
Copiii primesc orice sarbatoare noua cu incantare. Valentine devine falsul sfant de azi. “Sfantul” care-ti da voie “sa faci orice”, un “sfant actual”. Nu este asa.
... nu vom recunoaste niciodata o sarbatoare dedicata altcuiva decat unei persoane sfinte. Credeti voi in acest  Pan, nascocit de minti perverse?! -Ca o paranteza; sigur ca daca Ulise statea plecat de acasa cu lunile sau chiar cu anii, Penelopa incepea sa vada satiri sau mai stiu eu ce fackari care o multumeau.-

Pan este un zeu care amageste.

Legenda despre zeul Pan spune ca era foarte talentat la cantatul la nai si a avut multe aventuri amoroase cu nimfe si zeite. In acesta sa credem?! Grecii credeau ca acest pastor banal de oi are puteri magice in iubire; ...dar de cand cred crestinii in magie?
Romanii l-au “furat” pe Pan de la greci, dar i-au schimbat numele in Faunus. Totuna e, tot “fifty-fifty”, adica om-tap. Personaj creionat in cronicile Narniei. Cand credeti ca era serbat acest zeu? Ati ghicit: in februarie. Ziua era de 25. Romanii erau mandri ca serbau Lupercaliile. Copii, crestinii din acea vreme, mureau pentru Hristos, pentru ca refuzau sa participe la acest “teatru odios si satanic”. Oamenii nu erau tocmai “cuminti” cand era vorba de Pan sau Faunus. Voua nu vi se cere sa muriti azi. Sa stiti doar ca acest Pan-Faunus, ajuns azi Valentine este un zeu contrar lui Christos, inlocuitor de Christos. Un "idol".

Vi se pare normal faptul ca romanii serbau pe acest zeu alergand in pielea goala in jurul unui munte si purtand in mana curele din piele de tap? Femeile care doreau sa aiba copii stateau pe marginea cararilor pe unde alergau “nudistii”. Romanii credeau ca femeia atinsa de cureaua lor va dobandi cu siguranta fertilitatea. Nu putem recunoaste acest zeu, pentru ca, din start, L-am nega pe Dumnezeu. Valentine inseamna desfrau, destrabalare, orgie. Asa faceau grecii, romanii, americanii de azi... si sper ca NU si romanii de maine.
Ce altceva inseamna “Be my Valentine”? Placerea trupului ca desfrau este un pacat, nu o virtute. Ziua indragostitilor e de fapt ziua desfranatilor. Iubirea pura, cea invatata in crestinism, nu are nici cea mai vaga legatura cu iubirea ocazionala, de o noapte.

Cum a devenit Pan - Valentin? Am vazut ca Pan este zeul fertilitatii la greci. Valentin a fost un om care a trait acum 1700 de ani. A fost inchis pentru ca raspandea invataturi socotite “ciudate” de autoritati. Se spune ca facea si multe minuni. De pilda, se spune ca Valentin a vindecat o fetita oarba. Acesteia i-ar fi trimis o scrisoare semnata “Al tau, Valentin.” Se spune ca acest Valentin trimitea din inchisoare scrisori copiilor si prietenilor. In ziua de 14 februarie, acestui Valentin i s-a taiat capul.
In eventualitatea teoretica ca peste ani vom celebra Sfantul Valentin - recunoscut oficial, ca Sfantul Vasile, de exemplu - in nici un caz adevarata sarbatoare nu va trebui sa fie Valentine’s Day. Spiritul sarbatorii va trebui sa fie crestin, nu pagan. Nu poti cinsti un sfant X doar cu numele, cand in realitate copiezi practici pagane, satanice, antihristice.
Pe seama unui oarecare episcop Valentin ars pe rug se atribuie casatoriile in secret ale tinerilor, ceea ce contravenea flagrant legilor. Vedem cu stupoare azi cum tinerii se casatoresc pentru o zi (?!) in fata “sfantului” Pan, pardon, Valentin. Ce inseamna asta?! Mesajul e clar: casatori-ti-va in batjocura cu cine vreti, luati si premii, cine mai da doi bani azi pe casatorie si familie? Am vazut la televizor recent o campanie de casatorii pentru o zi oficiate de alesii nostrii.

Vedeti? Unde e spiritul crestin in falsele certificate de casatorie? (mai bine zis de deces al faptelor bune si morale) Cum sa fie crestina o sarbatoare in care e proslavit desfraul, legatura amoroasa in afara casatoriei? In vechime, romanii se casatoreau de Valentine “pe nimerite” pentru o zi. Saraca Nunta!

Christos ne avertizeaza ca Satana vine la noi ca “inger de lumina” si ne “prosteste”. Sub aparenta lozinca nevinovata “Hai sa trimitem felicitari de Valentine’s Day”, se ascund multe necuratii care lovesc in Biserica lui Hristos. Daca nici Dumnezeu nu ne obliga, cu atat mai putin o vom face noi; sfatuim doar: Aveti grija... un om care se roaga cu adevarat il are pe Dumnezeu in inima sa si ii va fi mai usor sa distinga binele de rau.

Sursa: news.ro stiri pe blog

vineri, 11 februarie 2011

Chivotul legii

Chivotul Legii sau Sicriul Legii era cel mai important obiect de cult din Cortul Marturiei, ambele construite dupa indicatiile lui Dumnezeu cand i-a dat lui Moise Tablele Legii (Iesire cap. 25 - 28).
Cortul Marturiei, primul lacas de inchinare construit, era un sanctuar mobil care, impreuna cu Chivotul Legii, au insotit poporul evreu in toate ratacirile prin pustiu si in Canaan, pana la construirea templului din Ierusalim. Cortul Marturiei era impartit in Sfanta Sfintelor si Sfanta. In Sfanta Sfintelor, locul in care nu intrau decat preotii, pe o masa, se aflau obiectele sacre: Sfesnicul cu sapte brate si Chivotul Legii.
Chivotul Legii era semnul vizibil al prezentei lui Dumnezeu in mijlocul poporului, sau, altfel spus, semnul vazut al aliantei dintre Creator si Israel. De aceea, el se numea si Sicriul Legii, Arca Marturiei (aron ha edut) sau Tabernacol.

Chivotul Legii

Potrivit descrierii din Exod (cap 25.10-22 : 37, 1-9), Chivotul avea forma unei cutii de lemn de salcam, lunga de doi coti si jumatate (1,25 m), lata de un cot si jumatate (0.75 m) si inalta de un cot si jumatate. Era placata in aur si prevazut cu inele prin care se treceau bare ce serveau la transporlul chivotului. Capacul chivotului, (caporet) era din aur si avea la extremitati fixati doi heruvimi cu aripile intinse. Acest capac se bucura de o cinstire deosebita, fiind numit «tronul impacarii sau al indurarii», deasupra caruia troneaza Dumnezeu si de aici se descopera poporului. Dintre numeroasele reprezentari iconografice sau sculpturale care atesta felul cum arata Chivotul Legii, amintim reprezentarea in relief a chivotului din sinagoga din Capernaum (sec. III-IV i. Hr).
In Chivot se pastrau: tablele legii, nastrapa sau vasul de aur cu mana - spre vesnica amintire a felului miraculos in care Domnul si-a hranit propriul popor in perioada lunga si grea a ratacirii sale prin pustie - toiagul lui Aaron - prin care s-a adeverit, in fata intregului Israel, arhieria acestuia - . Langa chivot a fost depus ulterior Pentateuhul lui Moise.
Dupa Deuteronom 10, 8, cu transportarea chivotului erau incredintati levitii care se postau in capul coloanei evreilor ratacitori prin pustie. Cand coloana se punea in miscare, se striga «Scoala, Doamne, si sa se risipeasca vrajmasii Tai si sa fuga de la fata Ta cei ce Te urasc pe Tine»; iar atunci cand se oprea, evreii strigau: «Intoarce-te, Doamne, la miile si zecile de mii ale lui Israel!» (Num. 10. 35-36).
In calatoriile prin desert ca si in razboaiele sfinte, Chivotul Legii era transportat uneori si in alte locuri unde nu se afla concomitent si cortul, ca scut lui Israel. Astfel, intr-o lupta pe care au avut-o evreii cu filistenii, chivotul a fost dus la Afec, locul bataliei, in speranta ca datorita prezentei acestui obiect sacru, evreii vor fi biruitori, (Sam. 4, 38). Insa rezultatul bataliei a fost dezastruos pentru evrei, iar Dumnezeu a ingaduit ca Sfantul Chivot sa cada in mainile filistenilor. Motivul acestei ingaduinte a fost sa-I arate lui Israel cat de zadarniceste era sa creada in Chivot in timp ce profana poruncile sale. Faptul rapirii chivotului de catre filisteni este privit de catre evrei ca o mare nenorocire, deoarece aceasta insemna pentru ei, de fapt, pierderea Slavei dumnezeiesti care salasluia deasupra chivotului ca pe propriul Sau tron.

Filistenii l-au detinut timp de 7 luni, timp in care Chivotul Sfant le-a nimicit zeul pagan (pe Dagon). L-au carat cu groaza in cetatile filistene Asdod, Gal si Ecron, fiind urmati de multe necazuri de la Dumnezeu. Intrebandu-si preotii si ghicitorii ce sa faca, au fost sfatuiti sa trimita Chivotul poporului caruia ii apartinea.
Chivotul a fost restituit evreilor la Bet-Semes si fost depus in Chiriat-Iearim (I Sam. 5. 1-7) unde a ramas douazeci de ani pana ce David l-a stramutat in Ierusalim si l-a depus intr-un cort «pe care-l facuse pentru el» (II Sam. 6. 17). Mutarea chivotului este celebrata ca o deplasare a lui Dumnezeu dintr-un loc provizoriu spre salasul Sau propriu de odihna. Referindu-se la acest eveniment psalmistul rosteste o invocatie spunand: «Scoala-Te Doamne si vino intru odihna Ta, Tu si chivotul sfintirii Tale» (Ps 131.8).
Dupa ce a terminat construirea templului, Solomon i-a adunat pe batranii lui Israel si pe oamenii cu cea mai mare influenta sa aduca Chivotul din cetatea lui David. Au adus Chivotul, cortul intalnirii si toate obiectele sfinte care erau in cort. Dar din cauza incalcarii poruncilor si a pacatelor, Dumnezeu a ingaduit ca Israel sa mearga in robie si templul sa fie distrus de babilonieni, sub Nabucodonosor (anul 586 Î.Hr). Inainte de distrugerea templului, cativa dintre slujitorii Sai credinciosi au luat Chivotul Legii si cu mare jale si intristare l-au ascuns.

Cu toate ca pana in zilele noastre, nu se mai stie nimic sigur in legatura cu locul unde ar putea fi, sau daca mai exista, de curand, liderul Bisericii Ortodoxe Etiopiene, Patriarhul Abuna Pauolos, a afirmat, in timpul unei vizite intreprinse la Vatican, ca "Chivotul Legii se afla in Etiopia de mai multe secole” si ca, in calitate de Patriarh, l-a vazut cu ochii sai.
sursa: www.crestinortodox.ro

joi, 3 februarie 2011

Imagineaza-ti la un barbat caruia i se cere abstinenta sexuala, un barbat caruia i se interzice mariajul, dar care are liber sa faca orice altceva pofteste si caruia i se cere sa omoare cat mai multi necredinciosi! Un barbat antrenat toata viata pentru a ucide, care crede pana la fanatism in misiunea lui divina si pentru care moartea pe campul de lupta insemna un bilet rapid si sigur catre Rai. Acum imaginati-va de ce era capabil un astfel de razboinic intr-o lupta! Acesta este tabloul plastic, oferit de unul dintre personajele nemuritoare ale scriitorului italian Umberto Eco. Este vorba de nimeni altul decat de masina de lupta a inceputului de mileniu doi... cavalerul templier.
Armele albe nu aveau secrete pentru cavalerii templieri. Fie ca era vorba de lancea uriasa folosita in sarjele ucigatoare ale templierilor, de sabiile lungi si grele tipic europene, de topoare sau ciocane de lupta, de cutite, buzdugane, halebarde sau orice alte arma inventata in Europa, templierii erau maestri desavarsiti in manuirea lor. Nu voi vorbi aici despre lance, intrucat demersul nu include si sarja unei cavalerii. Voi vorbi, insa, despre uriasa sabie europeana, arma care nu lipsea din arsenalul niciunui cavaler templier.
O legenda medievala povesteste despre o intalnire a regelui Richard Inima de Leu cu rivalul sau de moarte, sultanul Saladin. Atunci cand musulmanul a incercat sa ii arate crestinului eficienta sabiei sale usoare, din otel de Damasc, taind un fulg ce plutea in aer, Richard ar fi replicat taind in doua un trunchi impunator de copac. Si asta cu o singura lovitura data cu uriasa sabie europeana ce putea fi manuita doar cu ajutorul ambelor maini. Practic, o atare arma, in mainile unui maestru al luptei, avea capacitatea nu numai de a respinge un atac decisiv, dar nici nu exista arma sau armura care sa o poata opri. Nu uitati, totusi, de zecile de ani de antrenamente care puteau face ca o astfel de sabie sa fie manuita cu o dexteritate uluitoare de catre un puternic cavaler templier. In fond, in Europa medievala existau sabii a caror lungime depasea chiar si doi metri.
In cazul cavalerilor templieri vorbim, si de cea mai eficienta armura din randul tuturor razboinicilor medievali. Urmand o traditie veche de peste 1000 de ani a romanilor si razboinicilor greci, templierii au dus la perfectiune o armura care sa ii apere complet in fata sagetilor si a sulitelor aruncate inspre ei, le fel de bine pe cat putea aceasta sa ii apere in fata unui atac cu orice arma alba. Coifuri uriase de metal, armuri din zale sau din bucati intregi de piese metalice care sa le acopere pana si varfurile degetelor, peste care trona tunica alba cu cruce rosie, semnul martirului in lupta impotriva necredinciosilor, scutul urias in forma de frunza, toate faceau ca un cavaler templier sa arate, ca un veritabil tanc. Evident, o armura de acest gen limita miscarile luptatorului si totul se rezuma la forta bruta, dar, timp de 200 de ani, eficienta armurii grele a fost dovedita cu prisosinta. Trebuie spus si ca, pe langa armura greoaie, templierii adaugau pe sub aceasta, deseori, camasi si glugi de zale sau, pur si simplu de piele tabacita, dubland efectul defensiv al acesteia. Imaginati-va ca toate acestea erau dublate de forta fizica si alura impresionanta a europenilor fata de popoarele orientale, precum si de o ferocitate castigata in sutele de ani de confruntari armate dintre regatele europene. Astfel, o denumire precum "tancurile Evului Mediu" nu are cum sa ne mai mire. Eficienta lor a fost dovedita cu prisosinta la 25 noiembrie 1177, atunci cand un palc de 500 de cavaleri au tinut eroic piept armatei lui Salah ad-Din (Saladin) de 26.000 de oameni, obligandu-l pe marele sultan arab sa se retraga. Iar daca vorbim de tacticile templierilor, cea mai renumita si cunoscuta a fost sarja de cavalerie. Este vorba, practic, de atacuri sinucigase al unor palcuri de cavaleri asezati in forma unui varf de lance. Atat de puternica era sarja cailor de lupta incat nu exista adversar care sa ii poate opri. Rolul lor era acela de a rupe cu orice risc randurile inamice, creand brese prin care restul armatei sa poata patrunde. Acum imaginati-va 2-3 sarje care se regrupeaza in spatele armatelor musulmane, in timp ce frontal se dezlantuie un atac feroce al armatei templiere. Atacurile de acest gen erau atat de salbatice, incat au ingrozit nu numai pe musulmani dar si pe confratii europeni ai templierilor.
Un Templier este, cu adevarat, un cavaler neinfricat, un cavaler al carui suflet este protejat de credinta, asa cum trupul ii este aparat de armura de otel. Astfel, el nu are nevoie sa se teama nici de demoni si nici de oameni" - Bernard de Clairvaux, De Lauda Novae Militae (cca.1135). Astfel era vazut neinfricatul templier de catre contemporanii sai. Un om a carui misiune era aceea de a lupta atat cu fortele vazute, cat si cu cele nevazute, ce se opuneau dreptei credinte crestine. Un erou capabil sa se ridice deasupra celorlalti razboinici prin antrenamentele dure si prin taria venita direct de la Divinitate. Iar un templier era el insusi convins de justetea unei asemenea protectii divine. Probabil ca le-a si fost aratata.
Apoi, nu trebuie uitata poate cea mai eroica rezistenta a templierilor in fata unei armate total disproportionata numeric... Batalia de la Montgisard, din 25 noiembrie 1177. Atunci, un grup de 475 de cavaleri templieri, grup condus de Baldwin al IV-lea, Odo de St. Amand si Raynald de Chatillon, a reusit sa zdrobeasca o armata de 26.000 de razboinici musulmani condusa de insusi Saladin. Se spune ca sultanul a scapat cu viata in acele momente numai fugind din toiul luptei pe o camila de curse. Mai mult, trebuie spus ca initiativa ofensivei le-a apartinut templierilor si nu mult mai numerosilor lor adversari.
Cat de eficienti au fost in fata mamelucilor? O arata cel mai bine asediul de la Accra din anul 1291. Atunci, in confruntarea care avea sa marcheze sfarsitul cruciadelor, aproximativ 15.000 de cavaleri din ordinele Templierilor si Ospitalierilor au tinut piept timp de 43 de zile unei uriase armate mameluce ce insuma peste 220.000 de oameni. Desi in final s-au recunoscut invinsi si s-a incheiat un armistitiu, templierii au lasat in acele zile fatidice zeci si zeci de mii de cadavre ale musulmanilor la zidurile ultimei redute crestine din Orientul Mijlociu.
In lumina informatiilor de mai sus, o intrebare se ridica inevitabil. Erau cavalerii templieri superiori luptatorilor musulmani sau celor din randurile uriaselor armate conduse de sultanul Saladin? Privind obiectiv sistemele de lupta total diferite ale acelor razboinici, este evident ca armura unui templier era net superioara celei a unui musulman. Capabila sa opreasca lovituri care, in alte situatii, ar fi ucis pe loc pe cel care le primea, armura europeana, extrem de grea si de rezistenta, si-a indeplinit cu prisosinta rolul in luptele ce au marcat fiecare cruciada. In acelasi timp, disciplina si tacticile perfect sincronizate ale templierilor denotau un antrenament asiduu in folosirea armelor grele europene, un antrenament purtat, de cele mai multe ori, in secret. Poate de aceea, astazi, exista foarte putine informatii privitoare la modul in care decurgea pregatirea militara zilnica a templierilor.

sursa: descopera.ro

Curios...

Iata ce scrie in Qur'an, 5:17 "Necredinciosii sunt aceia care zic: " Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei! Spune:" Cine ar fi avut putere asupra lui Dumnezeu daca ar fi voit El sa-l piarda pe Mesia, fiul Mariei, impreuna cu maica-sa si cu toti cei de pe pamant?"