AVIZ IMPRUDENTILOR

Asa cum s-a mai spus de nenumarate ori, operatiile stiintei nu sunt lipsite de pericole.
Ele pot provoca nebunia celor care nu sunt foarte stapani pe suprema, absoluta si infailibila ratiune.
Ele pot surescita sistemul nervos si provoca teribile si incurabile boli.
Cand imaginatia este socata si infricosata, acestea pot provoca lesinul si chiar moartea prin congestie cerebrala.
Persoanele nervoase si natural exaltate, femeile, tinerii si pe toti cei care nu au exercitiul stapanirii de sine si se lasa coplesiti de un sentiment de teama trebuie sa fie indepartate de la practicarea magiei.
Nimic nu e mai periculos decat sa se faca din magie un fel de petrecere a timpului liber, cum fac anumite persoane care transforma magia in distractia seratelor. Experientele magnetice operate in asemenea circumstante nu pot decat sa oboseasca subiectii, sa rataceasca opiniile si sa deruteze stiinta. Nimeni nu se poate juca nepedepsit cu misterele vietii si ale mortii, iar lucrurile care trebuie luate in serios sa fie tratate serios si abordate cu cea mai mare rezerva.
Nu cedati niciodata ispitei de a convinge prin efecte. Efectele cele mai surprinzatoare nu se vor constitui in dovezi pentru oamenii care nu sunt dinainte convinsi. Ele pot fi atribuite unor indemanari naturale, iar magicianul privit ca un fel de concurect al lui Robert Houdin sau Hamilton. A cere minuni pentru a crede in stiinta inseamna a te arata nedemn de stiinta. Sancta Santis.
Nu va laudati niciodata cu operele pe care le-ati obtinut, chiar daca ati reinviat mortii. Temeti-va de persecutie. Marele Maestru recomanda intotdeauna tacere bolnavilor pe care-i vindeca si, daca tacerea ar fi fost cu grija pazita, initiatorul n-ar fi fost crucificat inainte de a-si fi desavarsit opera.

Ex Deo nascimur, In Christo morimur, Per Spiritum Sanctum reviviscimus.
(Cu Dumnezeu ne naştem, murim în Hristos, prin Duhul Sfânt reinviem.)

duminică, 20 martie 2011

profetia controversata

Cand Adam a fost creat, gelosul Lucifer a condus o mare rebeliune in ceruri. Armata lui de ingeri a fost infranta si a fost pe vecie alungata din paradis. Acei ingeri decazuti, abandonati de Lucifer, au ales sa traiasca pe pamant printre placerile omenesti. Au luat sotii dintre ficele oamenilor si au dat nastere la o combinatie abominabila; copiii nephilim, cu puterea ingerilor si suflet omenesc. Furios, Creatorul a inundat Pamantul ucigandu-i pe nephilim si conducand decazutii in ascunzisuri. A trimis puternicii Seraphimi, asprii ingeri luptatori sa vaneze supravietuitorii potopului. Ce ar fi putut ei face in fata unei asemenea forte in prezenta careia Lucifer devenea un simplu muritor? Dar era o speranta pentru cei decazuti, o profetie. Se va naste un nephilim care-i va izbavi, le va obtine iertarea Tatalui si-i va retrimite in Paradis. Cei cazuti vegheaza din intuneric… si asteapta.

sâmbătă, 19 martie 2011

Lilith

Se spune ca in Biblie, cuvântul lilith apare o singură dată. Referirea se gaseste in Isaia 34:14 “Fiarele din pustie se vor întîlni acolo cu cînii sălbatici, și țapii păroși se vor chema unii pe alții. Acolo își va avea locuința năluca nopții, și își va găsi un loc de odihnă.”
 Judit Blair (2009) dovedește că, în ebraică aceasta înseamnă un tip de bufnita. Legendele Cabala, spun ca Dumnezeu ar fi creat pe Adam și pe Lilith din țărână ("Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut dupa chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut" - Genesa 1:27). S-ar intelege de aici ca Eva ar fi apartu dupa plecarea lui Lilith, aceasta fiind creata din coasta lui Adam ("Și omul a zis: <>" - Genesa 2:23). Daca se intelege foarte usor sau nu din Geneză că înainte de Eva a fost Lilith, ramane de vazut. Deoarece Eva este prezența substanțială a femeii in Rai, Lilith trebuia să fie îndepărtată din cadru înainte de sosirea acesteia. Se spune ca Lilith nu apare in Biblie poate datorită prejudiciului adus de către autorii patriarhi care au modificat scrierile de-a lungul timpului. Lilith și Adam se iubeau foarte mult. Lilith nu dorea să stea pe jos, nu dorea sa ramana in urma, cerând egalitate între sexe, intrând astfel în conflict cu Adam. În urma conflictului, Lilith pleacă; o altă versiune spune că pronunțând în mod nepermis numele lui Dumnezeu YHWH (cu pronunție azi nesigură), este izgonită din Eden. Îl ia pe Șarpe (Diavolul) ca soț, răzbunându-se mai târziu pe Adam, făcându-l să ia fructul interzis. Chestia cu Yahweh ma duce cu gandul la Yehova (Iehova) care are o asociere directa in mintea mea cu Martorii lui Iehova care la randul lor sunt perceputi ca sectanti, paracticanti ai unui cult religios foarte inchis ca doctrina si care are o conotatie putin peiorativa pentru crestinul de rand care este liber.
Până în secolul optsprezece , în multe culturi ale lumii era comună practica folosirii amuletelor împotriva lui Lilith. Aceste amulete se așezau deseori în cele patru colțuri ale camerei în care dormeau nou-născuții și aveau menirea să- i apere pe aceștia și pe mamele lor. Uneori se trasa un cerc magic în jurul patului nou-născutului, cerc pe care se scriau numele a trei îngeri însoțite de cuvintele : ” Alungată să fie Lilith ” sau ” Ferește acest copil de tot răul. Dacă un copil râdea în somn, era semn că Lilith se afla în preajmă. Se credea că un bobârnac ușor pe nasul copilului făcea ca Lillith să dispară. Lilith este un demon feminin al nopții, prințesă a Iadului, care se presupune că zbura în căutarea pruncilor pentru a-i răpi sau strangula. În mitologia evreilor, se spune că Lillith a fost prima soție a lui Adam.
O altă variantă ar fi că Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Lilith ca frați gemeni. Lilith a cerut să fie egală cu Adam, însă încercările sale au eșuat, ea părăsindu-l în final pe Adam. În mitologia musulmană se spune că după ce l-a părăsit pe Adam, Lilith s-a împerecheat cu Satan.
Altă versiune o prezintă pe Lilith că fiind prima soție a lui Adam, înainte de Eva. El a încercat să o domine pe Lilith , însă aceasta a refuzat, nesatisfacandu-i nevoia de dominație. L-a blestemat pe Adam și l-a părăsit, îndreptându-se către casa ei de lângă Marea Roșie. Adam s-a plâns lui Dumnezeu, care a trimis trei îngeri, pe Sanvi, Sansanvi și Semangelaf, pentru a o aduce pe Lilith înapoi în Eden, însă aceasta i-a sfidat pe cei trei îngeri, blestemandu-i. (Aici legendele cam exagereaza, acum cunoscute fiindu-ne puterile ingerilor si ai mesagerilor Creatorului.) Cât timp a petrecut la Marea Roșie, Lilith devenise preferata demonilor, făcând câte 100 de copii în fiecare zi. Inteleg ca nu a nascut de 100 de ori pe zi, ci ca si-a castigat cate 100 de simpatizanti pe zi. Cei trei îngeri spuneau că Dumnezeu îi va lua puterile dacă nu se va reîntoarce la Adam. Din nou Lilith a refuzat, fiind pedepsită ca atare.
Acesta a fost momentul în care Dumnezeu i-a dăruit-o lui Adam pe Eva, cea cuminte și supusă, exact opusul lui Lilith. Antiteza. Yin-ul si Yang-ul care isi au originile in eternul feminin. Se mai spune că atracția malefică lui Lilith față de copiii nou-născuți vine de la faptul că propriii săi copii făcuți cu demonii au fost luați de către Dumnezeu în urma refuzului său de a se reîntoarce la Adam. Cei trei îngeri trimiși au forțat-o pe Lilith să jure că ori de câte ori va întâlni numele sau chipurile lor pe amulete, va renunța la a face rău celor care le poartă.
Se fac speculații pe seama faptului că s-ar putea să existe o legătură între Lillith și Lenith, o divinitate a etruscilor, ce nu avea chip și aștepta la poarta Lumii de Dincolo împreună cu Hecate și Persephona, pentru a primi sufletele celor morți. Lilith a mai fost asemănată cu figuri mitologice și legendare cum ar fi Regina din Sheba sau Elena din Troia. De asemenea, în Europa medievală, Lilith a fost descrisă că soție, amantă sau bunică lui Satan. Povestea lui Lilith nu este prezenta in Tora (Biblie), insa este mentionata intr-adevar de catre Midrash (culegere de legende evreiesti). Midrashul povesteste ca Lilith a fost intr-adevar prima femeie din lume si a fost creata de catre Dumnezeu tot din tarana, asemenea lui Adam. Datorita acestiu fapt, Midrashul povesteste, Lilith a dorit sa fie egala cu Adam in toate privintele, ceea ce – se pare – nu a placut lui Dumnezeu. Legenda povesteste ca Lilith l-a parasit pe Adam, a rostit Numele Sfant al lui Dumnezeu (despre care se credea ca avea puteri deosebite) si a disparut. Midrashul povesteste  acelasi lucru, si acume ca in urma cererilor lui Adam, Dumnezeu a trimis ingeri sa o prinda si sa o aduca inapoi. Ingerii au ajuns-o din urma si au amenintat-o ca in cazul in care nu ii va urma, isi va pierde 100 din copiii ei. Insa Lilith a preferat aceasta pedeapsa si a refuzat sa se intoarca la Adam, caruia Dumnezeu i-a dat-o pe Eva (care este mentionata in Tora). Credinta populara pastreaza inca un obicei care se numeste “Shalom Zachor”, o noapte de veghe in prima noapte de viata a unui baietel nou nascut. In aceasta noapte se crede ca Lilith se razbuna pentru pedeapsa pe care a primit-o si incearca sa ia viata copiilor, pentru ca si alte familii sa sufere.
O culegere impresionanta de Midrashim, publicate in anul 1909 de catre Louis Ginzberg sub forma unei carti "Legends of the Jews", este disponibila online (in limba engleza) la adresa http://www.sacred-texts.com/jud/loj. S-ar putea sa o gasiti interesanta… O ultima remarca despre Midrash (legende) in general, sub forma unui citat din intelepciunea rabinica: “Cine nu crede in Midrash este un naiv, cine crede in toate Midrash-urile este de asemenea naiv.” Personal, nu stiu in ce categorie sa include Midrash-ul pe care vi l-am ilustrat mai sus, cred ca decizia apartine in ultima instanta fiecaruia…

Lilith era in mitologia sumeriana demonul furtunii asociata cu vantul si aducatoare de boala si moarte. Primele informatii dateaza din anii 4000 IC. Se spunea despre ea ca era periculoasa pentru copii si femei. “LYL” in akadiana inseamna noapte iar traducerea literala semnifica “fiinta/demon nocturn feminin” desi inscriptiile cuneiforme in care apare “Lilit” si “Lilitu”se refera la vanturi aducatoare de boli. Textele sumeriene spun ca zeita Inanna a trimis o prostituata frumoasa si seducatoare pentru a face barbatii sa rataceasca. Ulterior este mentionata intr-o serie de texte ebraice inclusiv in Manuscrisele de la Marea Moarta alaturi de demoni si spiritele ingerilor distrugatori avand aceasi misiune. In Biblie este mentionata in Isaia 34:14 si in traducerile romanesti o gasim sub numele de “naluca noptii”. In cultura populara ebraica o regasim in numeroase povesti si variatii. 
Aceasta discrepanta legata de disparitia acelei prime femei este explicata de textele ebraice mentionate anterior. Cam acestea ar fi cateva din cele mai importante mentionari ale lui Lilith in scrieri istorice. Din punct de vedere astronomic in anul 1898 Dr. Georg Waltenmath, in Hamburg a anuntat descoperirea unui nou corp ceresc, o noua luna care orbiteaza in jurul pamantului. In ciuda calculelor corpul ceresc nu a putu fi observat. Cu toate acestea a fost inclusa in tabelul de efemeride si numita “Lilith”. Lilith nu este un corp propriu zis ci un punct in spatiu in jurul caruia orbiteaza Luna (orbita Lunii nefiind circulara ci eliptica). Astrologii francezi foloseau acest punct de aproape 100 de ani. Desi din punct de vedere astronomic Lilith a fost uitata destul de repede datorita inexistentei sale fizice ea si-a ocupa locul in astrologie. Numita Luna Neagra si asociata cu legendele si miturile ebraice, se afla cumva in opozitia Lunii care reprezinta maternitatea si feminitatea intr-un sens pozitiv. Astrologii moderni au reinterpretat influenta lui Lilith si ea reprezinta in viziunea lor natura ascunsa, subconstientul, partea din noi pe care o ignoram. Dintr-un motiv necunoscut puterea sa feminina si dorinta de libertate sunt arareori explorate poate din ignoranta cunoasterii mitului original. Frater Rikb a facut o analiza a pozitiei lui Lilith in astrograma unor femei cautand sa regaseasca aceste trasaturi si a obesrvat o pozitionare favorabila in cazul acelora cu un caracter puternic si independente. Lilith sta intr-o zodie aproximativ 9 luni (mi se pare interesanta asocierea cu numarul lunilor de graviditate) si nu este niciodata retrograda.
Deci daca ar fi sa analizam din punct de vedere al povestirilor, Luna Neagra reprezinta in cazul femeilor: provocarea (zeita sumeriana a furtunii), senzualitatea si puterea de seductie (prostituata Inannei), dorinta de control (cearta cu Adam), razvratirea si independenta (fuga din Rai) iar in cazul barbatilor: slabiciunea (tentatia), dependenta, provocarea si vulnerabilitatea si toate acestea adanc ascunse in subconstientul nostru (“Luna” care nu se vede) ne afecteaza fara sa le intelegem pe deplin.

luni, 14 martie 2011

O lucrare care ridica multe semne de intrebare. Melancolia I a fr. Albrecht Durer este una din piesele reprezentative pentru artist. O sa-mi eliberez indrazneala si o sa incerc cu proxima ocazie sa dau o interpretare moderna a tuturor simbolurilor: 33 la vedere, 15 ascunse.

Poltergeist

Exista de cand lumea. Se intampla chiar langa noi, desi ne este greu sa acceptam ca asa ceva poate fi real. Nu stie nimeni cum l-au inteles si explicat primii oameni, dar poate ca acel cadavru vechi de 7000 de ani, descoperit in Bulgaria, peste care fusese asezata o piatra imensa, ar putea face lumina asupra vechilor credinte in spiritele malefice. Este terifiant, controversat, negru si de neinteles. Intr-un cuvant… Poltergeist.

Ceea ce este impresionant la un fenomen paranormal extrem, asa cum este poltergeistul, este faptul ca s-a manifestat in toate culturile lumii, inca de la inceputuri sub, strict, aceleasi caracteristici. Oameni care nu aveau cum sa se cunoasca, descriu experiente inspaimantatoare identice, si asta nu de ieri sau de azi, ci inca din cele mai vechi timpuri. Poate cea mai veche mentiune scrisa a unui fenomen de tip poltergesit vine din secolul I d.Hr., atunci cand istoricul roman de origine evreiasca, Flavius Titus, mentioneaza cazuri de „posedare” si „bantuire”, in termeni identici cu cei care descriu astazi activitatile poltergeist. Jacob Grimm, unul dintre celebrii frati Grimm, descrie in a sa Deutsche Mythologie, un amplu tratat de mituri si legende germanice, o serie de cazuri tipice de poltergeist. Cel mai cunoscut este cel care a avut loc la Bingen-am-Rhein, in anul 305, atunci cand in casa unui localnic oamenii au inceput sa fie ridicati in aer, aruncati din pat si loviti violent de o forta nevazuta. Marturiile vremii sustin ca pietrele se ridicau singure si erau aruncate spre trecatori de o mana invizibila, in timp ce acelora care indrazneau sa se apropie, aceeasi forta le sfasia hainele. In tot acest timp, in locuinta afectat de fenomenele misterioase se auzeau zgomote puternice si glasuri galagioase ale unor oameni ce nu puteau fi vazuti.


In calatoria pe care a efectuat-o in jurul Tarii Galilor, in 1191, preotul cronicar Giraldus Cambrensis nota in ampla sa lucrare, Itinerarium Cambriae, o intamplare pe care nu avea sa o uite niciodata. Acesta afirma ca intr-o casa din Pembrokeshire isi gasisera loc „spirite necurate”, si ca acestea aruncau murdarii si obiecte dure care persoanele aflate in apropiere. Mai mult, „spiritele” se adresau martorilor uluiti si, nu o data, au dezvaluit multimii secrete din vietile intime ale unora dintre cei prezenti.
Nu mai putin faimos este cazul „Tobosarului din Tedworth” din Anglia anului 1661. Intamplarea a fost mentionata de filozoful Joseph Glanvill in lucrarea Saducismus Triumphatus, si face referire la intamplarile terifiante care au avut loc dupa arestarea unui tobosar vagabond. Acuzat ca obtinea bani prin mijloace necuvenite, tobosarul a fost inchis, iar toba sa a fost confiscata. Nu era decat inceputul cosmarului pentru locuitorii micutei asezari medievale. Imediat dupa arestare, pe timpul noptii, oamenii au inceput sa aude sunetele puternice ale tobei cu toate ca nimeni nu il putea vedea pe cel care provoca teribila harmalaie, iar manifestarile misterioase au durat saptamani in sir.

Iar daca la aceste intamplari o adaugam si pe cea din 1817, denumita „bantuirea vrajitoarei lui Bell”, un caz de altfel celebru in Statele Unite, nu putem decat sa intregim un tablou sumbru al fenomenelor poltergeist din istorie. Numerosi martori oculari au declarat ca la ferma lui John William Bell Sr., din Tennessee, au avut loc o serie de evenimente inexplicabile in anul de gratie 1817. Totul a inceput in momentul in care Bell Sr. a intalnit un animal nemaivazut, de o statura uriasa. Acesta avea trup de caine si cap de iepure, si a reusit sa fuga inainte de a fi prins in catarea armei de catre fermier. Imediat dupa aceasta intalnire, voci ale unor creaturi nevazute au inceput sa se faca auzite noapte de noapte. „Spiritele” radeau lugubru si atacau oamenii care venea in vizita la ferma. Intr-un final, ele au incetat in momentul mortii misterioase a lui John William Bell Sr. Langa trupul inert al acestuia a fost descoperit un flacon ce continea un lichid necunoscut. Testat pe pisica familiei, lichidul s-a dovedit a fi o otrava extrem de puternica si de rapida. Nimeni nu stie cine i-a dat flaconul fermierului si nici cum a fost acesta convins sa ii bea continutul.

Poltergeist in secolul XX
1972. Thorton Hearth, Anglia. In casa unei familii de mici industriasi englezi urma sa se petreaca unul dintre cele mai inspaimantatoare cazuri de poltergeist inregistrate vreodata.

Totul a inceput in luna august a acelui an, 1972. Trecuse de miezul noptii atunci cand membrii familiei in cauza au fost treziti de zgomotul asurzitor al radioului care pornise, pare-se, de unul singur si, in plus, isi si schimbase frecventa pe cea a unui post strain. Strania intamplare a fost urmata de caderea abajurului uneia dintre veiozele din casa. Doar coincidente ciudate, si-au spus proprietarii locuintei. Aceleasi intamplari au inceput insa sa se repete cu regularitate. Radioul pornea in timpul noptii in timp ce abajurul incepuse sa sara din ce in ce mai departe prin camera. Era doar inceputul unor fenomene care aveau sa se intinda pe aproape patru ani.

Intamplarile s-au agravat in Craciunul aceluiasi an. Familia ingrozita a descris cum pomul de iarna a inceput sa se zguduie violent, scuturat parca de o entitate nevazuta, iar un ornament a zburat prin incapere lovind pe unul dintre membrii familiei. Incepand din acea zi, zgomote de pasi si voci ciudate au inceput sa se auda in camerele in care nu ar fi trebuit sa se afle nimeni. Usile se deschideau cu zgomot, izbindu-se de pereti, iar becurile electrice din casa se aprindeau si se stingeau fara ca vreo persoana sa actioneze intrerupatoarele. Prietenii familiei au asistat neputinciosi la drama celor din casa si au propus acestora sa cheme mai multi preoti care sa le binecuvanteze locuinta. Dar acest lucru nu a facut decat sa inrautateasca lucrurile. In prezenta a numerosi martori, printre care politisti, preoti si chiar ziaristi, fenomenele terifiante au continuat. Scaunul pe care se afla unul dintre politisti s-a ridicat impreuna cu acesta in aer, prabusindu-se apoi pe podea. Obiectele au inceput sa zboare prin casa si sa ii loveasca pe cei prezenti. Cele patru sedinte de exorcizare a casei nu au dat niciun rezultat.
 In disperare de cauza, familia a apelat la un medium. Acesta le-a spus ca in locuinta se afla trei spirite: cel al unui fermier pe nume Chatterton, al sotiei acestuia si al unei batrane carunte, care poarta un sort alb de bucatarie. Se parea ca spiritele devenisera violente pentru ca locuinta, pe care o considerau a lor, fusese ocupata de straini. Spre surprinderea tuturor, atunci cand au fost verificate arhivele primariei locale, s-a aflat ca, intr-adevar, un anume Chatterton locuise in aceeasi casa undeva prin secolul al XVIII-lea. Familia a parasit locuinta dupa ce membrii sai au declarat ingroziti ca pe ecranul televizorului aparuse chipul lui Chatterton. Acesta nu spunea nimic, dar parea sa ii urmareasca cu o privire amenintatoare pe cei aflati in fata televizorului. Odata cu plecarea proprietarilor, orice fenomen poltergeist a incetat si nu a mai fost raportat niciun alt incident de catre cumparatorii casei.

Iar acesta nu este decat unul dintre miile de cazuri raportate anual in intreaga lume.

Poltergeist VS Stiinta
Termenul impamantenit de poltergeist vine din limba germana si s-ar traduce prin „spirit zgomotos” (poltern – a face zgomot, geist – fantoma, spirit). Ideea care a dus la aparitia unui asemenea cuvant a fost aceea a entitatilor nevazute care se manifesta violent, mutand obiectele si facand sa leviteze oameni si animale. A existat initial o confuzie intre aparitiile fantomelor, asa numitele bantuiri, si poltergeist. Specialistii in paranormal considera insa ca aceste doua manifestari sunt, in realitate, complet diferite.

Daca in cazul bantuirilor este vorba de spiritul unei persoane decedate intr-un anume loc, in cazul poltergeistului este posibil ca fantomele sa nu existe deloc. Cel mai probabil, sustin oamenii de stiinta, este vorba de o forma puternica, inconstienta si incontrolabila de psihokinezie. De altfel, numele stiintific pentru astfel de fenomene este Psihokinezie Spontana Recurenta (RSPK). In atari situatii, se pare ca o persoana influenteaza, fara sa vrea, aparitia cazurilor de poltergeist. In plus, chiar daca impart elemente comune (aparitiile, zgomotole, mirosurile si miscarea obiectelor), bantuirile si poltergeistul se diferentiaza prin modul de manifestare. O bantuire nu este niciodata violenta, desi spaima este probabil al fel de mare. In cazul poltergeistului, pericolul la adresa celor vii este extrem de mare si se poate solda, uneori, chiar cu moartea celor prezenti.

Atunci, ce anume genereaza aparitia unor fenomene de acest gen?

Lasand la o parte farsele si glumele nesarate ale unora, cazurile de poltergeist care se afla in afara oricarui dubiu au la baza prezenta unui agent uman. Cercetarile au demonstrat ca, in majoritate, astfel de agenti sunt reprezentati de adolescenti si copii. Cea mai plauzibila explicatie stiintifica, daca o putem numi astfel, este aceea ca schimbarile hormonale majore din perioada pubertatii, intensitatea maxima a trairilor, specifica varstei copilariei si adolescentei, pot activa anumite parti ale creierului vinovate de producerea psihokineziei. In astfel de situatii, au loc fenomene de tip poltergeist. Este deja celebru cazul in care birourile unei companii germane au fost afectate de aceleasi zgomote inexplicabile, de obiecte care zboara fara motiv si de geamurile care se spargeau fara a fi fost atinse. „Vinovata” de situatie s-a dovedit a fi o secretara care, fara sa realizeze, genera intregul spectacol grotesc. In momentul in care a fost eliberata din functie, fenomenele poltergeist au incetat.

Evident, exista si sceptici care sustin ca in intreaga lume exista zeci de milioane de adolescenti care au trecut prin traume sau care sufera din cauza modificarile hormonale. Si cu toate acestea, doar un procent extrem de mic din randul acestora ajunge sa genereze cazuri de poltergeist. Ce anume se poate spune despre situatiile in care a fost dovedit ca fenomene paranormale aveau loc fara ca in apropiere sa se afle vreo persoana cu probleme de natura emotionala? In aceeasi ordine de idei, ce explicatii pot fi oferite acelor manifestari in care se aud voci, si asta in situatia in care toti cei prezenti sunt monitorizati atent? Evident, religia poate oferi o explicatie. Demonii sau, mai rar, spiritele care nu au reusit sa isi gaseasca drumul catre Lumea de dincolo, se intorc printre cei vii. Prezenta lor poate fi una prietenoasa sau poate deveni violenta, in functie de personalitatea fiecarei entitati. Ramane la alegerea fiecaruia ce explicatie i se pare mai plauzibila.

Un singur lucru este insa cert. Faptul ca astfel de fenomene apar in toate colturile lumii, in culturi si medii diferite, ca sunt relatate de mii de ani si ca natura lor ramane inca una inexplicabila, face ca poltergeistul sa fie, probabil, cel mai mare si mai complex mister din lumea activititatilor paranormale.

II. Acesta este un spirit, de obicei rau si uneori rauvoitor, care-si manifesta prezenta facand zgomote, miscand obiecte, si agresand oameni sau animale. Termenul “poltergeist” provine din germanul poltern, “a ciocani” si geist, “spirit”. Unele cazuri de poltergeist raman neexplicate si pot implica spirite reale. In alte cazuri, fenomenele pot fi produse de catre psihokinetica (PK) subconstienta din partea unui individ. In cele mai commune tipuri de activitati poltergeist sunt incluse ploile de pietre, praf sau alte obiecte mici; miscarea sau aruncarea de obiecte, inclusive a unor obiecte mari de mobilier; zgomote puternice si tipete; sau mirosuri dezagreabile. Se pare ca fenomenele poltergeist s-au adaptat dezvoltarii tehnologiei. Se stie ca au cauzat interferari in conexiunile telefonice si echipamentele electronice, dar si aprinderea sau stingerea luminilor sau a altor utilitare. Unele fenomene poltergeist se spune ca pisca, musca, lovesc sau ataca sexual fiintele. In general, activitatile poltergeist incep si se opresc brusc. Durata acestora se poate intinde de la cateva ore la cateva luni; totusi, au fost raportate cazuri care au durat mai multi ani. Activitatea apare aproape intotdeauna noaptea in prezenta cuiva. In mod characteristic, acesta este “agentul”, un individ care pare a servi drept punct de focalizare sau drept magnet pentru activitatea respectiva. In majoritatea azurilor, agentul este un factor, si in cazurile paranormale sau cele cauzate de PK umana. Agentul este de obicei de sex feminin si sub varsta de 20 de ani. In ansamblu, dereglarile poltergeist au aparut din timpuri stravechi. Spre sfarsitul anilor 1970 parapsihologii Alan Gauld si A.D. Cornell au facut o analiza computerizata a acestor cazuri adunate incepand cu 1800 pana la momentul respective. Ei au identificat 63 de caracteristici generale, care includ urmatoarele: 64% implicau miscarea unor obiecte mici; 58% erau mai active noaptea; 48% erau caracterizate prin batai (ciocanituri) usoare; 36% implicau miscari ale unor obiecte de mari dimensiuni; 24% durau mai mult de un an; 16% prezentau comunicare intre poltergeist si agent; 12% implicau deschiderea sau inchiderea de usi si ferestre. Inainte de sec. al XIX-lea, activitatile poltergeist erau atribuite diavolului, demonilor, vrajitoarelor sau stafiilor celor decedati. Analiza Gauld-Cornell a gasit doar 9% din cazuri ca fiind atribuite demonilor, 7% vrajitoarelor si 2% spiritelor celor morti. Majoritatea cazurilor atribuite demonilor si vrajitoarelor au aparut in tari non-vestice. Activitatea poltergeist in séances era atribuita spiritelor mortilor.
Dezvoltarea si cresterea crecetarilor in domeniul psihicului din perioada sfarsitului de secol XIX si inceputul celui de-al XX-lea au ajutat la confirmarea convingerii ca activitatea poltergeist este autentica. Printre primii cercetatori au fost cei doi fondatori ai Societatii pentru Cercetare Psihica, Sir William Barrett si Fredric W. H. Meyers. Meyers credea in autenticitatea activitatilor poltergeist si ca acestea sunt distincte fata de bantuirile fantomelor. In anii 1930, psihologul si parapsihologul Nandor Fodor a avansat teoria ca unele fenomene (dereglari) poltergeist erau cauzate nu de catre spirite, dar de catre agenti umani care sufera de furie reprimata severa, ostilitate, sau tensiune sexuala. Fodor si-a demonstrat cu success teoria in mai multe cazuri, inclusiv in cel mai renumit "Thormton Heath Poltergeist" din Anglia, pe care l-a investigat in 1938. In cazul respective era implicate o femeie ale carei reprimari au cauzat o izbucnire poltergeist si aparent un atac vampiric. Spiritualistii l-au criticat sever pe Fodor, dar acesta a castigat un proces de calomnie impotriva unui ziar Spiritualist.
William Roll, director de proiect al Fundatiei pentru Cercetare Psihica din Durham, North Carolina, a cercetat mai departe aceasta teorie a disfunctionalitatii psihologice. Incepand cu anii 1960, Roll a studiat 116 rapoarte scrise de cazuri poltergeist pe durata a 4 secole in peste 100 de tari. Roll a identificat tipare pe care le-a numit “psihokinetica spontana recurenta” "recurrent spontaneous psychokinesis" (RSPK), care sunt efecte psihice inexplicabile, spontane. El a descoperit ca, in general, cel mai intalnit agent era un copil sau adolescent a carui PK neintentionat era o modalitate de a-si exprima ostilitatea fara teama de a fi pedepsit. Individul nu era constient ca era cauza unor astfel de dereglari, dar era, in acelasi timp, in secret sau deschis multumit ca ele apareau. Alti cercetatori au investigat de asemenea alti agenti si au descoperit ca aceia care au o sanatate mentala si psihica precara sunt mai vulnerabili la stress. Pacientii avand tensiuni emotionale nerezolvate au fost asociati cu casele unde au aparut activitati poltergeist. Cand au studiat personalitatile agentilor, psihologii au
descoperit reactii de anxietate, isterie modificata, fobii, manii, obsesii, reactii disociate si schizofrenie. In unele cazuri terapia a eliminat activitatea poltergeist. Totusi, teoria disfunctionalitatii psihologice a fost disputata de
catre alti cercetatori, inclusive Gauld si Cornell, care au spus ca testele psihologice folosite erau invalide. Psihiatrul Ian Stevenson a propus ca spiritele celor decedati ar putea contribui in cazul mai multor fenomene poltergeist decat s-a preconizat. In studiul sau asupra unui numar de cazuri atribuite agentilor si spiritelor celor decedati, Stevenson a observat diferente semnificative. Fenomenele in cazul agentilor vii s-au dovedit a fi fara scop si adesea violente, in timp ce cazurile care implicau spiritele mortilor erau caracterizate de comunicare inteligenta, miscari ale obiectelor cu un anumit scop, si putina violenta.

sursa: descopera.ro, magia-inalta.blogspot.com