Poltergeist

Exista de cand lumea. Se intampla chiar langa noi, desi ne este greu sa acceptam ca asa ceva poate fi real. Nu stie nimeni cum l-au inteles si explicat primii oameni, dar poate ca acel cadavru vechi de 7000 de ani, descoperit in Bulgaria, peste care fusese asezata o piatra imensa, ar putea face lumina asupra vechilor credinte in spiritele malefice. Este terifiant, controversat, negru si de neinteles. Intr-un cuvant… Poltergeist.

Ceea ce este impresionant la un fenomen paranormal extrem, asa cum este poltergeistul, este faptul ca s-a manifestat in toate culturile lumii, inca de la inceputuri sub, strict, aceleasi caracteristici. Oameni care nu aveau cum sa se cunoasca, descriu experiente inspaimantatoare identice, si asta nu de ieri sau de azi, ci inca din cele mai vechi timpuri. Poate cea mai veche mentiune scrisa a unui fenomen de tip poltergesit vine din secolul I d.Hr., atunci cand istoricul roman de origine evreiasca, Flavius Titus, mentioneaza cazuri de „posedare” si „bantuire”, in termeni identici cu cei care descriu astazi activitatile poltergeist. Jacob Grimm, unul dintre celebrii frati Grimm, descrie in a sa Deutsche Mythologie, un amplu tratat de mituri si legende germanice, o serie de cazuri tipice de poltergeist. Cel mai cunoscut este cel care a avut loc la Bingen-am-Rhein, in anul 305, atunci cand in casa unui localnic oamenii au inceput sa fie ridicati in aer, aruncati din pat si loviti violent de o forta nevazuta. Marturiile vremii sustin ca pietrele se ridicau singure si erau aruncate spre trecatori de o mana invizibila, in timp ce acelora care indrazneau sa se apropie, aceeasi forta le sfasia hainele. In tot acest timp, in locuinta afectat de fenomenele misterioase se auzeau zgomote puternice si glasuri galagioase ale unor oameni ce nu puteau fi vazuti.

In calatoria pe care a efectuat-o in jurul Tarii Galilor, in 1191, preotul cronicar Giraldus Cambrensis nota in ampla sa lucrare, Itinerarium Cambriae, o intamplare pe care nu avea sa o uite niciodata. Acesta afirma ca intr-o casa din Pembrokeshire isi gasisera loc „spirite necurate”, si ca acestea aruncau murdarii si obiecte dure care persoanele aflate in apropiere. Mai mult, „spiritele” se adresau martorilor uluiti si, nu o data, au dezvaluit multimii secrete din vietile intime ale unora dintre cei prezenti.

Nu mai putin faimos este cazul „Tobosarului din Tedworth” din Anglia anului 1661. Intamplarea a fost mentionata de filozoful Joseph Glanvill in lucrarea Saducismus Triumphatus, si face referire la intamplarile terifiante care au avut loc dupa arestarea unui tobosar vagabond. Acuzat ca obtinea bani prin mijloace necuvenite, tobosarul a fost inchis, iar toba sa a fost confiscata. Nu era decat inceputul cosmarului pentru locuitorii micutei asezari medievale. Imediat dupa arestare, pe timpul noptii, oamenii au inceput sa aude sunetele puternice ale tobei cu toate ca nimeni nu il putea vedea pe cel care provoca teribila harmalaie, iar manifestarile misterioase au durat saptamani in sir.

Iar daca la aceste intamplari o adaugam si pe cea din 1817, denumita „bantuirea vrajitoarei lui Bell”, un caz de altfel celebru in Statele Unite, nu putem decat sa intregim un tablou sumbru al fenomenelor poltergeist din istorie. Numerosi martori oculari au declarat ca la ferma lui John William Bell Sr., din Tennessee, au avut loc o serie de evenimente inexplicabile in anul de gratie 1817. Totul a inceput in momentul in care Bell Sr. a intalnit un animal nemaivazut, de o statura uriasa. Acesta avea trup de caine si cap de iepure, si a reusit sa fuga inainte de a fi prins in catarea armei de catre fermier. Imediat dupa aceasta intalnire, voci ale unor creaturi nevazute au inceput sa se faca auzite noapte de noapte. „Spiritele” radeau lugubru si atacau oamenii care venea in vizita la ferma. Intr-un final, ele au incetat in momentul mortii misterioase a lui John William Bell Sr. Langa trupul inert al acestuia a fost descoperit un flacon ce continea un lichid necunoscut. Testat pe pisica familiei, lichidul s-a dovedit a fi o otrava extrem de puternica si de rapida. Nimeni nu stie cine i-a dat flaconul fermierului si nici cum a fost acesta convins sa ii bea continutul.

Poltergeist in secolul XX

1972. Thorton Hearth, Anglia. In casa unei familii de mici industriasi englezi urma sa se petreaca unul dintre cele mai inspaimantatoare cazuri de poltergeist inregistrate vreodata.

Totul a inceput in luna august a acelui an, 1972. Trecuse de miezul noptii atunci cand membrii familiei in cauza au fost treziti de zgomotul asurzitor al radioului care pornise, pare-se, de unul singur si, in plus, isi si schimbase frecventa pe cea a unui post strain. Strania intamplare a fost urmata de caderea abajurului uneia dintre veiozele din casa. Doar coincidente ciudate, si-au spus proprietarii locuintei. Aceleasi intamplari au inceput insa sa se repete cu regularitate. Radioul pornea in timpul noptii in timp ce abajurul incepuse sa sara din ce in ce mai departe prin camera. Era doar inceputul unor fenomene care aveau sa se intinda pe aproape patru ani.

Intamplarile s-au agravat in Craciunul aceluiasi an. Familia ingrozita a descris cum pomul de iarna a inceput sa se zguduie violent, scuturat parca de o entitate nevazuta, iar un ornament a zburat prin incapere lovind pe unul dintre membrii familiei. Incepand din acea zi, zgomote de pasi si voci ciudate au inceput sa se auda in camerele in care nu ar fi trebuit sa se afle nimeni. Usile se deschideau cu zgomot, izbindu-se de pereti, iar becurile electrice din casa se aprindeau si se stingeau fara ca vreo persoana sa actioneze intrerupatoarele. Prietenii familiei au asistat neputinciosi la drama celor din casa si au propus acestora sa cheme mai multi preoti care sa le binecuvanteze locuinta. Dar acest lucru nu a facut decat sa inrautateasca lucrurile. In prezenta a numerosi martori, printre care politisti, preoti si chiar ziaristi, fenomenele terifiante au continuat. Scaunul pe care se afla unul dintre politisti s-a ridicat impreuna cu acesta in aer, prabusindu-se apoi pe podea. Obiectele au inceput sa zboare prin casa si sa ii loveasca pe cei prezenti. Cele patru sedinte de exorcizare a casei nu au dat niciun rezultat.

 In disperare de cauza, familia a apelat la un medium. Acesta le-a spus ca in locuinta se afla trei spirite: cel al unui fermier pe nume Chatterton, al sotiei acestuia si al unei batrane carunte, care poarta un sort alb de bucatarie. Se parea ca spiritele devenisera violente pentru ca locuinta, pe care o considerau a lor, fusese ocupata de straini. Spre surprinderea tuturor, atunci cand au fost verificate arhivele primariei locale, s-a aflat ca, intr-adevar, un anume Chatterton locuise in aceeasi casa undeva prin secolul al XVIII-lea. Familia a parasit locuinta dupa ce membrii sai au declarat ingroziti ca pe ecranul televizorului aparuse chipul lui Chatterton. Acesta nu spunea nimic, dar parea sa ii urmareasca cu o privire amenintatoare pe cei aflati in fata televizorului. Odata cu plecarea proprietarilor, orice fenomen poltergeist a incetat si nu a mai fost raportat niciun alt incident de catre cumparatorii casei.

Iar acesta nu este decat unul dintre miile de cazuri raportate anual in intreaga lume.

Poltergeist VS Stiinta

Termenul impamantenit de poltergeist vine din limba germana si s-ar traduce prin „spirit zgomotos” (poltern – a face zgomot, geist – fantoma, spirit). Ideea care a dus la aparitia unui asemenea cuvant a fost aceea a entitatilor nevazute care se manifesta violent, mutand obiectele si facand sa leviteze oameni si animale. A existat initial o confuzie intre aparitiile fantomelor, asa numitele bantuiri, si poltergeist. Specialistii in paranormal considera insa ca aceste doua manifestari sunt, in realitate, complet diferite.

Daca in cazul bantuirilor este vorba de spiritul unei persoane decedate intr-un anume loc, in cazul poltergeistului este posibil ca fantomele sa nu existe deloc. Cel mai probabil, sustin oamenii de stiinta, este vorba de o forma puternica, inconstienta si incontrolabila de psihokinezie. De altfel, numele stiintific pentru astfel de fenomene este Psihokinezie Spontana Recurenta (RSPK). In atari situatii, se pare ca o persoana influenteaza, fara sa vrea, aparitia cazurilor de poltergeist. In plus, chiar daca impart elemente comune (aparitiile, zgomotole, mirosurile si miscarea obiectelor), bantuirile si poltergeistul se diferentiaza prin modul de manifestare. O bantuire nu este niciodata violenta, desi spaima este probabil al fel de mare. In cazul poltergeistului, pericolul la adresa celor vii este extrem de mare si se poate solda, uneori, chiar cu moartea celor prezenti.

Atunci, ce anume genereaza aparitia unor fenomene de acest gen?

Lasand la o parte farsele si glumele nesarate ale unora, cazurile de poltergeist care se afla in afara oricarui dubiu au la baza prezenta unui agent uman. Cercetarile au demonstrat ca, in majoritate, astfel de agenti sunt reprezentati de adolescenti si copii. Cea mai plauzibila explicatie stiintifica, daca o putem numi astfel, este aceea ca schimbarile hormonale majore din perioada pubertatii, intensitatea maxima a trairilor, specifica varstei copilariei si adolescentei, pot activa anumite parti ale creierului vinovate de producerea psihokineziei. In astfel de situatii, au loc fenomene de tip poltergeist. Este deja celebru cazul in care birourile unei companii germane au fost afectate de aceleasi zgomote inexplicabile, de obiecte care zboara fara motiv si de geamurile care se spargeau fara a fi fost atinse. „Vinovata” de situatie s-a dovedit a fi o secretara care, fara sa realizeze, genera intregul spectacol grotesc. In momentul in care a fost eliberata din functie, fenomenele poltergeist au incetat.

Evident, exista si sceptici care sustin ca in intreaga lume exista zeci de milioane de adolescenti care au trecut prin traume sau care sufera din cauza modificarile hormonale. Si cu toate acestea, doar un procent extrem de mic din randul acestora ajunge sa genereze cazuri de poltergeist. Ce anume se poate spune despre situatiile in care a fost dovedit ca fenomene paranormale aveau loc fara ca in apropiere sa se afle vreo persoana cu probleme de natura emotionala? In aceeasi ordine de idei, ce explicatii pot fi oferite acelor manifestari in care se aud voci, si asta in situatia in care toti cei prezenti sunt monitorizati atent? Evident, religia poate oferi o explicatie. Demonii sau, mai rar, spiritele care nu au reusit sa isi gaseasca drumul catre Lumea de dincolo, se intorc printre cei vii. Prezenta lor poate fi una prietenoasa sau poate deveni violenta, in functie de personalitatea fiecarei entitati. Ramane la alegerea fiecaruia ce explicatie i se pare mai plauzibila.

Un singur lucru este insa cert. Faptul ca astfel de fenomene apar in toate colturile lumii, in culturi si medii diferite, ca sunt relatate de mii de ani si ca natura lor ramane inca una inexplicabila, face ca poltergeistul sa fie, probabil, cel mai mare si mai complex mister din lumea activititatilor paranormale.

II. Acesta este un spirit, de obicei rau si uneori rauvoitor, care-si manifesta prezenta facand zgomote, miscand obiecte, si agresand oameni sau animale. Termenul “poltergeist” provine din germanul poltern, “a ciocani” si geist, “spirit”. Unele cazuri de poltergeist raman neexplicate si pot implica spirite reale. In alte cazuri, fenomenele pot fi produse de catre psihokinetica (PK) subconstienta din partea unui individ. In cele mai commune tipuri de activitati poltergeist sunt incluse ploile de pietre, praf sau alte obiecte mici; miscarea sau aruncarea de obiecte, inclusive a unor obiecte mari de mobilier; zgomote puternice si tipete; sau mirosuri dezagreabile. Se pare ca fenomenele poltergeist s-au adaptat dezvoltarii tehnologiei. Se stie ca au cauzat interferari in conexiunile telefonice si echipamentele electronice, dar si aprinderea sau stingerea luminilor sau a altor utilitare. Unele fenomene poltergeist se spune ca pisca, musca, lovesc sau ataca sexual fiintele. In general, activitatile poltergeist incep si se opresc brusc. Durata acestora se poate intinde de la cateva ore la cateva luni; totusi, au fost raportate cazuri care au durat mai multi ani. Activitatea apare aproape intotdeauna noaptea in prezenta cuiva. In mod characteristic, acesta este “agentul”, un individ care pare a servi drept punct de focalizare sau drept magnet pentru activitatea respectiva. In majoritatea azurilor, agentul este un factor, si in cazurile paranormale sau cele cauzate de PK umana. Agentul este de obicei de sex feminin si sub varsta de 20 de ani. In ansamblu, dereglarile poltergeist au aparut din timpuri stravechi. Spre sfarsitul anilor 1970 parapsihologii Alan Gauld si A.D. Cornell au facut o analiza computerizata a acestor cazuri adunate incepand cu 1800 pana la momentul respective. Ei au identificat 63 de caracteristici generale, care includ urmatoarele: 64% implicau miscarea unor obiecte mici; 58% erau mai active noaptea; 48% erau caracterizate prin batai (ciocanituri) usoare; 36% implicau miscari ale unor obiecte de mari dimensiuni; 24% durau mai mult de un an; 16% prezentau comunicare intre poltergeist si agent; 12% implicau deschiderea sau inchiderea de usi si ferestre. Inainte de sec. al XIX-lea, activitatile poltergeist erau atribuite diavolului, demonilor, vrajitoarelor sau stafiilor celor decedati. Analiza Gauld-Cornell a gasit doar 9% din cazuri ca fiind atribuite demonilor, 7% vrajitoarelor si 2% spiritelor celor morti. Majoritatea cazurilor atribuite demonilor si vrajitoarelor au aparut in tari non-vestice. Activitatea poltergeist in séances era atribuita spiritelor mortilor.

Dezvoltarea si cresterea crecetarilor in domeniul psihicului din perioada sfarsitului de secol XIX si inceputul celui de-al XX-lea au ajutat la confirmarea convingerii ca activitatea poltergeist este autentica. Printre primii cercetatori au fost cei doi fondatori ai Societatii pentru Cercetare Psihica, Sir William Barrett si Fredric W. H. Meyers. Meyers credea in autenticitatea activitatilor poltergeist si ca acestea sunt distincte fata de bantuirile fantomelor. In anii 1930, psihologul si parapsihologul Nandor Fodor a avansat teoria ca unele fenomene (dereglari) poltergeist erau cauzate nu de catre spirite, dar de catre agenti umani care sufera de furie reprimata severa, ostilitate, sau tensiune sexuala. Fodor si-a demonstrat cu success teoria in mai multe cazuri, inclusiv in cel mai renumit "Thormton Heath Poltergeist" din Anglia, pe care l-a investigat in 1938. In cazul respective era implicate o femeie ale carei reprimari au cauzat o izbucnire poltergeist si aparent un atac vampiric. Spiritualistii l-au criticat sever pe Fodor, dar acesta a castigat un proces de calomnie impotriva unui ziar Spiritualist.

William Roll, director de proiect al Fundatiei pentru Cercetare Psihica din Durham, North Carolina, a cercetat mai departe aceasta teorie a disfunctionalitatii psihologice. Incepand cu anii 1960, Roll a studiat 116 rapoarte scrise de cazuri poltergeist pe durata a 4 secole in peste 100 de tari. Roll a identificat tipare pe care le-a numit “psihokinetica spontana recurenta” "recurrent spontaneous psychokinesis" (RSPK), care sunt efecte psihice inexplicabile, spontane. El a descoperit ca, in general, cel mai intalnit agent era un copil sau adolescent a carui PK neintentionat era o modalitate de a-si exprima ostilitatea fara teama de a fi pedepsit. Individul nu era constient ca era cauza unor astfel de dereglari, dar era, in acelasi timp, in secret sau deschis multumit ca ele apareau. Alti cercetatori au investigat de asemenea alti agenti si au descoperit ca aceia care au o sanatate mentala si psihica precara sunt mai vulnerabili la stress. Pacientii avand tensiuni emotionale nerezolvate au fost asociati cu casele unde au aparut activitati poltergeist. Cand au studiat personalitatile agentilor, psihologii au

descoperit reactii de anxietate, isterie modificata, fobii, manii, obsesii, reactii disociate si schizofrenie. In unele cazuri terapia a eliminat activitatea poltergeist. Totusi, teoria disfunctionalitatii psihologice a fost disputata de

catre alti cercetatori, inclusive Gauld si Cornell, care au spus ca testele psihologice folosite erau invalide. Psihiatrul Ian Stevenson a propus ca spiritele celor decedati ar putea contribui in cazul mai multor fenomene poltergeist decat s-a preconizat. In studiul sau asupra unui numar de cazuri atribuite agentilor si spiritelor celor decedati, Stevenson a observat diferente semnificative. Fenomenele in cazul agentilor vii s-au dovedit a fi fara scop si adesea violente, in timp ce cazurile care implicau spiritele mortilor erau caracterizate de comunicare inteligenta, miscari ale obiectelor cu un anumit scop, si putina violenta.

sursa: descopera.ro, magia-inalta.blogspot.com