IUDAISMUL – religia unui destin

"Tineti minte trei lucruri si veti scapa de chinurile nedreptatii: sa stiti de unde veniti, sa stiti încotro mergeti si sa stiti în fata cui va trebui sa dati stricta socoteala despre voi însiva".

TERMENI IUDAICI

Diaspora Evrei care, dupa captivitatea babiloniana, s-au raspândit prin lumea andica

Ghemara Comentariu bazat pe misna

Hanukkah Sarbatoarea ebraica a “Consacrarii”. Celebreaza victoria Macabeilor asupra grecilor

Iudaism Doctrina religioasa a evreilor. Se poate referi de asemenea si la sistemul religios al evreilor în general

Midras Expunerea Scripturilor ebraice sau a unei parti din ele

Misna Doctrina iudaica traditionala, asa cum s-a dezvoltat ea prin intermediul hotarârilor rabinilor înainte de secolul al III-le d.Hr.

Pasha (Pesah) Sarbatoare anuala a evreilor amintind iesirea evreilor din Egipt, când au fost omorâti întâii nascuti ai egiptenilor

Pentateuh Primele cinci carti ale Vechiului Testament

Pentecost (Cincizecime) Sarbatoare iudaica solemna tinuta în a cincizecea zi, dupa a doua zi de Pasti, la sapte saptamâni

Purim Sarbatoare iudaica amintind de interventia Esterei în ajutorul Evreilor din Persia

Ros Hasana Anul Nou evreiesc

Seder Sarbatoare tinuta în casele evreilor în prima noapte de Pasti. Scopul principal al acesteia este sa comemoreze iesirea din Egipt

Sionism Printre evreii moderni, termenul se refera la o miscare de colonizare a evreilor în Palestina

Sabuoth Sarbatoare a evreilor numita si Sarbatoarea Saptamânilor (Cincizecimea)

Sukkoth Sarbatoarea ebraica zisa a “Corturilor”, sarbatoare a secerisului

Talmud Legea civila si canonica evreiasca, asa cum s-a papstrat de evrei. Ea consta din misna si Ghemara

Thumim Urim si Tumim erau niste obiecte mentionate în Vechiul Testament si folosite ca instrumente de a dezvalui voia lui Dumnezeu poporului Sau. În anumite ocazii arhiereii le purtau în pieptarele lor

Tora Pentateuhul, Legea lui Moise

Urim Vezi mai sus la “Tumim”

Iahve Transliterare (corecta, n.t.) a cuvântului Iehova

Yom Kipur Ziua “Rascumpararii” la evrei

Zohar Carte cabalistica ebraica scrisa în forma de comentar la Pentateuh

Descrierea cultului

În Israel poti pasi prin singurul coridor accesibil – Poarta Mandelbaum. Acesta este un pasaj strâmt, lung de cca. 100 de metri, o straduta baricadata, pazita la un capat de militari arabi, iar la celalalt capat de soldati israelieni. Sunt înarmati cu automate scurte. Deseori au loc incidente de frontiera. Ti se poate oferi un permis special pentru traversarea frontierii dincolo.

…Din partea israeliana, un granicer din patrula m-a întrebat ce treburi am. Când l-am informat ca ma ocupam de domeniul religiei, a aratat mult interes. A-ti venit într-un loc bun – mi-a zis el. Acesta este pamântul Domnului. Poate ca se gândea la teritoriul peste care flutura un steag cu linii albastre si albe, cu steaua lui David pe el, sau poate ca se referea la tinutul de jur împrejurul Portii Mandelbaum.

Republica lui Israel ocupa o mare parte din Palestina, dar toata aceasta tara sfânta pentru evrei, crestini si musulmani. Cele mai vechi traditii apartin evreilor. Cele mai vechi borne sunt evreiesti, tot asa cum sunt si cele mai vechi rânduieli ceremoniale. Sabatul, ziua Rascumpararii, sarbatoarea Pastelui, sarbatoarea Colibelor sau a Corturilor, Cincizecimea – sunt parte din zestrea poporului evreu.

Iudaismul Azi

Întregul “Pamânt al Domnului” (Tara Sfânta) – generos de bogat în traditii si întelepciune religioasa – este legat, implicit, de iudaism, de religia a cca. 12.000.000 de oameni, din care cca. 6.000.000 de oameni locuiesc în Statele Unite, iar aproape 2.000.000 de oameni au acum cetatenie israeliana. Pe când te îndrepti spre hotelul “Împaratu David” din partea mai noua a Ierusalimului, Vechiul Ierusalim fiind în sectorul arab, vezi evrei patriarhali, cu barba, pretutindeni de-a lungul caii. Sunt aspri si neîngrijiti. Îmbracati în costume negre si poarta palarii cu streasina larga; seamana mult cu populatia Ami din Pensylvania (stat în SUA). Îi vezi în mijlocul traficului si când îi compari cu israelitii moderni îmbracati ca si cum doar atunci ar fi coborât de pe trotuarele New-Yorkului, întelegi iarasi pe cât de variata si fabuloasa este istoria acestei religii, în special când este vazuta prin poporul ei din Tara sfânta a Sionului.

Un Popor Ales

Intrarea iudaismului în suvoiul istoriei sfinte a fost extrem de dramatica. Primele 5 carti ale lui Moise, numite Pentateuh , relateaza istoria si constituie o epopee ce urca pâna la cel putin 3.000 de ani. Crestinii, nu mai putin decât evreii, palpita la maiestatea cuvintelor familiare fiecarui partas al traditiei iudeo-crestine. “ La început Dumnezeu a creat cerul si pamântul… Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul Sau, dupa chipul lui Dumnezeu l-a creat, i-a creat barbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvântat… Iar Dumnezeu a vazut tot ceea ce facuse si a vazut ca erau foarte bune” (Facerea/Geneza 1:1,27,28,31).

Alte carti ale Vechiului Testament continua revelatia, profetiile, credintele, suferintele si aspiratiile poporului lui Israel. Îi vedem ca nomazi ratacind prin pustie, ca sclavi slujind lui faraon si ca oameni liberi scosi din robie de marele Dumnezeu Yahve. Din locuri unde fusesera dispersati au ajuns sa formeze o noua natiune, în ciuda unor grozave adversitati. În toate aceste situatii îi vedem angajati într-o drama spectaculoasa.

Minunea ce se petrece în republica Israel este pe linia manifestarilor istorice de care este plin iudaismul: fuga din Egipt, trecerea Marii Rosii, ratacirea în pustie. Fiecare calator din Israel – indiferent de opinia lui asupra implicatiilor politice, daca disputa arabo-israeliana este buna sau rea, sau indiferent de parerile sale cu privire la Sionism – nu poate sa nu fie impresionat de fervoarea spirituala ce uneste si sustine aceasta realizare. Deosebirile politice, sociale si religioase acute dintre oameni sunt subliniate într-o zicere veche de când lumea: “ Israel a ales pe Yahve sa-I fie Dumnezeul sau, iar Dumnezeu a ales pe Israel sa-I fie poporul Sau” .

Este miezul gândirii acestor oameni, însa ca sa tii în minte acest fapt înseamna sa cunosti iudaismul. Acesti oameni sunt convinsi ca Dumnezeu i-a recunoscut, i-a separat si i-a pregatit sa-I fie alesii Lui. Ei cred ca Dumnezeu i-a ales nu pentru privilegii speciale, ci pentru o slujire si o misiune deosebita în lume. Ei cred ca undeva în “ Pamântul lui Dumnezeu”, sensul ascuns al minunilor este aratat pe deplin. Undeva printre deserturi, muntele lui Yahve pastreaza secretul vizând modul si timpul când degetul lui Dumnezeu a scris cele zece porunci. Undeva Avraam a ospatat, pe nestiute, îngeri. Undeva pe muntele Carmelului, Ilie i-a rusinat si învins pe preotii lui Baal. Undeva Saul a fost rege. David I-a cântat psalmii, Solomon I-a zidit Templul. Undeva Isaia a proorocit despre venirea Mântuitorului, a lui Immanuel . Toate acestea formeaza iudaismul si mostenirea lui. Din cea mai timpurie istorie ebraica si pâna la constituirea statului Israel, iudaismul a ramas religia unei sortiri divine.

Tocmai acest simtamânt al sortirii îi uneste pe evrei, desi mai sunt înca un popor dispersat. De la cel mai neînsemnat evreu si pâna la seful republicii Israel, si de la tânarul copil evreu si pâna la cel mai batrân rabin, sentimentul patronajului lui Dumnezeu este o forta conducatoare.

Evreii cred ca nu este o cale usoara aceea pusa înaintea lor de catre Dumnezeu. Vor fi persecutii din pricina dreptatii (sfinteniei – righteousness). La fel, ei simt ca aceasta cale pe care vor merge nu este clar însemnata, deoarece Dumnezeu îsi ascunde scopurile sale tot asa cum S-a ascuns de Moise pe muntele Sinai. Mai departe, calatoria nu este scutita de criza; Yahve îsi are modul Sau de a-si pune copiii la încercare. Dar în privinta sprijinului Sau nu poate fi îndoiala.

Tora

Inerenta destinului iudaismului este Tora , sulurile sacre. Ea ocupa un loc central în fiecare sinagoga, se citeste la fiecare slujba din sâmbete si este scumpa fiecarei inimi de israelit. Tora înseamna “Legea” si este privita ca Biblia ebraica (Biblia evreilor). Ea face parte, de asemenea, din Vechiul Testament, dar este cu mult mai semnificativa pentru un evreu decât pentru strain. În ea se afla pastrata voia revelata a lui Dumnezeu si pe ea îsi fundamenteaza iudaismul codul sau si comportarea morala.

Tora contine misterioasa identificare a lui Yahve prezentata în cuvintele blazonale: “Eu sunt cel ce sunt” (Iesirea 3.14). Si aici se afla declaratia suprema care a facut din iudaism cea dintâi dintre religiile monoteiste din antichitate: “Asculta, Israele: Domnul Dumnezeul Tau este singurul Dumnezeu…” (Deuteronom 6.4). Tora este comoara nadejdii si a sigurantei, linia directa de comunicatie dintre un popor si Dumnezeul sau. La evrei, Tora este Cuvântul, iar Cuvântul este Tora. Ea constituie întregul corp de învatatura si Scriptura de care evreul este legat si prin care este eliberat de superstitie si frica neîntemeiata. Tora este iudaismul si, ca parte din destinul divin, ea îi uneste pe oameni orisiunde straluceste Steaua lui David. În iudaism, în special, Sfintele Scripturi au mare însemnatate.

Talmudul si alte scrieri sacre

Iudaism este si Talmudul . Asa cum Tora este Legea scrisa a poporului ales, tot asa Talmudul a fost cândva legea orala. Codificat acum, el a îmbinat Misna si Ghemara (studiile rabinice) si interpreteaza, ilustreaza si amplifica legea scrisa. Talmudul este Tora orala în care oameni ilustri ai sinagogii si-au adunat ca într-o matca întelepciunea si descoperirile lor. Aici, Simon cel Drept declara: “Lumea se mentine prin trei lucruri: Legea, cultul si generozitatea ”.

În Talmud mai gasim si cuvintele rabinului Hillel: “Mai multa carne – mai multi viermi; mai multa bogatie – mai multa grija; mai multe femei – mai multa vrajitorie; mai multe concubine – mai multa desfrânare; mai multi sclavi – mai multa tâlharie. Dar mai multa Lege înseamna mai multa viata; mai mult studiu înseamna mai multa întelepciune; mai multa sfatuire înseamna mai multa claritate; mai multa sfintenie înseamna mai multa pace” . Tot aici înteleptul învatator Akabya ben Mahalalei sfatuieste: “Tineti minte trei lucruri si veti scapa de chinurile nedreptatii: sa stiti de unde veniti, sa stiti încotro mergeti si sa stiti în fata cui va trebui sa dati stricta socoteala despre voi însiva ” .

Învatatura si sfatul îsi afla de asemenea loc în Midras , care scruteaza textele biblice astfel încât necesara calauzire a lui Dumnezeu sa apara clara. Mistica si speculatiile se afla în Zohar , carte ce constituie textul cabalistilor în cautarea adevarurilor ascunse. Aceste persoane cerceteaza sfintele lor scripturi pentru a afla raspunsuri la întrebari ca urmatoarele: “Ce este sufletul omului? Cum se poate face deosebire între bine si rau ? în ce consta fiinta lui Dumnezeu ? Exista rai si iad? Ce este lumea îngerilor si a demonilor?” În toata istoria acestui neam ratacitor acestea sunt niste întrebari pe care oameni numiti “cabalisti” le-au cântarit si le-au examinat disecând fiecare linie, cuvânt si litera a Legii spre a sonda adâncurile tainice.

Suferinta si poporul stramutat

Destinul iudaismului se leaga, de asemenea, de suferinta si de aducerea aminte de suferinta. Mi-am dat seama din nou de aceasta în Israel, ori de câte ori cetatenii noului stat puneau întrebarea: “Cum stau lucrurile pe aici?” Ei se refereau la starea vechiului Ierusalim unde multe sanctuare scumpe inimii lor se aflau pecetluite în mâini arabe. Arabii m-au întrebat mai târziu despre ce mai este în Israel. Exista un dor si o tânguire dupa locurile sfinte de ambele parti ale sfâsietoarei Porti Mandelbaum, dar nimanui mai mult decât evreului Ierusalimul înseamna locasul lui Yahve.

Ierusalimul s-a schimbat de o parte si de alta de circa 40 de ori de când David l-a statornicit ca sanctuar pentru arca lui Dumnezeu. Iar acum, ca si atunci când armatele romane stapâneau orasul la putin timp de la începutul erei crestine, evreilor le este interzis sa intre în vechiul Ierusalim si sa plânga acolo unde au plâns stramosii lor sau sa moara acolo unde parintii lor au dorit sa moara 1 .

Necazurile diasporei ar fi putut învinge iudaismul, caci, mai mult decât oricare alt grup religios, evreii sunt un popor risipit si despartit. Este usor sa simtim ca asimilarea i-ar fi putut înghiti, deoarece evreii au fost siliti sa se identifice cu cultura si cu limba natiunilor de pretutindeni. Persecutia i-a amenintat adeseori cu nimicirea. De la ghetou la camerele de gazare, opresiunea si atrocitatile în masa împotriva lor nu au egal. Iudaismul poate parea simbolul suferintei si al aducerii aminte de suferinta, dar noi trebuie sa retinem ca el se întemeiaza de asemenea pe principiul ca în toata suferinta, sortirea divina îsi contureaza cursul ei si îi garanteaza supravietuirea. Orice ar face oamenii pentru a-i umili pe evrei, aceea îi uneste pe ei mai adevarat si cristalizeaza cultura lor în forma ei unica si inexpugnabila.

1 - în momentul scrierii cartii (n.t.)

Zile sacre

Iudaismul înseamna si sarbatori si zile sacre legate atât de bine cât si de rau. Canavaua religiei iudaice s-a tesut în razboiul datinilor religioase. Multi crestini încep sa studieze sensul Sederului iudaic, cina tinuta în legatura cu Pastele. Sederul are o strânsa legatura istorica si mistica cu Cina Domnului pe care o celebreaza crestinii. Fiecare copil evreu iubeste, cinsteste si tine Sederul. El cunoaste sensul Sederului. El nu uita niciodata cum a sezut împreuna cu parintii în jurul mesei de Seder si cum, dupa traditie, a întrebat: “De ce este aceasta noapte deosebita de toate celelalte nopti?” si îsi aminteste cum tatal lui a raspuns: “Noi eram sclavi la Faraon în Egipt, iar Dumnezeul nostru cel Vesnic ne-a scos de acolo cu mâna tare” .

Ros Hasana , Anul nou iudaic si care cade în septembrie sau în octombrie, potrivit cu variatiile calendarului iudaic, este o zi de serioasa cercetare a sufletului.

Yom Kippur , Ziua Rascumpararii, vine la zece zile dupa Ros Hasana, si este o perioada de odihna solemna. Este dedicata marturisirii pacatelor, caintei si împacarii cu Dumnezeu. Yom Kippur este un fel de Sabat al Sabaturilor. Sabatul însusi, care începe la apusul soarelui (în amurg) în fiecare vineri, este tinut cu rigurozitate în Israel – poate mai mult decât oriunde din cauza marelui numar de evrei ortodocsi de aici. Ortodoxia (iudaica n.t.) interzice lucrul sâmbata si calatoriile în zi de sâmbata. Ortodoxia (iudaica) din toata lumea tine sâmbata ca pe o zi speciala de odihna, iar toti evreii care-si respecta religia lor tin sa respecte ziua (sâmbetei) de la un asfintit la celalalt.

Hanukka , sarbatoarea consacrarii, celebreaza victoria Macabeilor asupra grecilor care cautasera sa-i elenizeze pe evrei în secolul II înainte de Hristos. Iuda Macabeul “a curatit templul” pe care grecii si sirienii îl profanasera.

Purim este o alta sarbatoare a eliberarii, bazata pe relatarea din cartea Esterei.

Sabuoth este Sarbatoarea Saptamânilor sau sarbatoarea primelor roade ale secerisului. Ea se mai numeste si Cinci-zecime , ceea ce înseamna “cincizeci de zile” dupa Pasti.

Sukkoth , Sarbatoarea Corturilor sau a colibelor comemoreaza strângerea secerisului.

În profunzimea fiecarei sarbatori se afla un memento insistent, ca iudaismul a suferit mult, ca adeseori a fost eliberat si ca a fost substantial scapat de la absorbtie prin pronia lui Dumnezeu. De timpuriu în istoria sa, zoroastrismul l-a provocat cu conceptul sau de dualism, dar iudaismul a replicat ca Dumnezeu nu putea sa creeze o fiinta rea egala cu Sine. Buddhismul ar fi putut transforma Decalogul iudaic într-o simpla filosofie morala sau etica, daca evreii n-ar fi staruit ca Yahve le-a transmis direct cuvinte vizând un scop divin ce depasea stiinta lor. Credinta hinduista în karma, în reîncarnare si caste ar fi putut schimba conceptiile iudaice privitoare la scopul vietii, de n-ar fi fost convingerea iudaica despre pasiunea si dorinta lui Dumnezeu pentru dreptate sociala.

Desi iudaismul avea legaturi cu aceste religii, el nu a îngaduit sa fie cucerit de ele. În loc, el a asimilat ceea ce parea ca serveste planului lui Dumnezeu privitor la evrei ca fii ai sortirii Sale. Printr-un geniu rar întâlnit, iudaismul a creat o religie fara o anume dogma si o miscare fara un anume fondator, în afara de “Dumnezeul nostru cel vesnic ” , si care, într-un sens foarte real, a fost socotit întemeietorul Statului ebraic al lui Israel, veghetor asupra poporului Sau.

Iudaism si crestinism

Pe când mergeam pe strazile din Israel si colindam la tara în acest tinut semidesertic, dar care devine din ce în ce mai mult o câmpie fertila, ma gândeam la multele expresii din traditia ebraica si care fac parte din comoara de gândire crestina. Mi-au venit în minte expresii ca: “Pamântul fagaduintei”, “Dumnezeul ostirilor”, “copiii lui Dumnezeu”, “binecuvântarea de la Mizpah”, si multe altele. De asemenea, grupuri etnice cum sunt: canaanitii, filistenii si caldeenii, triburi ca Efraim si Mânase, si celelalte zece triburi mi-au atras atentia. Zei ca Moloch, Baal si Beelzebub, toti mentionati pe nume în Scriptura, se interfereaza cu traditia iudeo-crestina, împreuna cu o mare gama de concepte teologice. Adeseori m-am oprit din cursul gândurilor mele, dându-mi seama ca principalul punct de separare dintre noi crestinii si evrei este ca noi credem ca Mesia a venit în persoana lui Hristos, în timp ce ei înca asteapta venirea Celui fagaduit, Immanuel . Si, mai ales, într-aceasta consta deosebirea.

Speranta în venirea Lui uneste poporul evreu. Aceasta asteptare si veghere constituie o parte vitala a iudaismului. Când se zice ca Moise a primit Legea pe Muntele Sinai si a transmis-o lui Iosua, care a dat-o judecatorilor, care au transmis-o profetilor, care au dat-o oamenilor sinagogii, se implica faptul ca s-a transmis si nadejdea unui Izbavitor. El urmeaza sa fie plinirea Legii. Pentru cei mai multi dintre evrei, speranta mesianica ramâne de temelie.

Concepte fundamentale

Majoritatea evreilor, de asemenea, cred ca exista si concepte fundamentale, pe care trebuie sa le creada. Maimonide (rabi Moses ben Maimon), cel mai proeminent talmudist din Evul Mediu, a însiruit treisprezece articole de credinta bazate pe urmatoarele teme:

1. Existenta lui Dumnezeu;

2. Unitatea lui Dumnezeu;

3. Natura spirituala a lui Dumnezeu;

4. Unicitatea lui Dumnezeu prin faptul ca El a existat mereu si continua sa existe întotdeauna;

5. Cinstirea (adorarea) lui Dumnezeu;

6. Profetia;

7. Moise, ca fiind cel mai mare dintre profeti;

8. Originea cereasca a Legii;

9. Firea vesnica a Legii;

10. Cunoasterea de catre Dumnezeu a faptelor oamenilor;

11. Rasplata si pedeapsa;

12. Venirea lui Mesia;

13. Învierea mortilor

Alte surse de autoritate dau alte interpretari. Printre acestea se numara si învatatul Hasdai Crescas, care, în secolul al XV-lea, a expus patrusprezece puncte privind structura spirituala a iudaismului:

1. Dumnezeu cunoaste individual toate lucrurile si toti oamenii.

2. Pronia Lui se exercita asupra fiecarei persoane în parte.

3. El este atotputernic.

4. El S-a revelat în mod special profetilor.

5. El a dat omului libertate de vointa.

6. El a dat omului Tora.

7. El a creat universul la un moment anume.

8. Nemurirea este asigurata celor care asculta (respecta) poruncile Lui.

9. Exista pedeapsa pentru cei rai.

10. Mortii vor învia.

11. Tora este vesnica.

12. Moise este autoritate suprema.

13. Arhiereul poate prevesti evenimentele viitoare prin Urim si Tumim (obiecte mentionate la Iesire 28.30).

14. Mesia va veni în viitor.

Diversificarea iudaismului

Punctele de credinta, dupa cum sustine Maimonide, sau Crescas, sau alti parinti ai credintei de-a lungul secolelor, constituie firea si viata poporului evreu si fac din statul Israel centrul iudaismului si patria fiecarui evreu. Caci aici, în republica israelita, sunt reprezentate cele trei mari tipuri de iudaism – tipuri de asemenea reprezentative în ce priveste comunitatea iudaica americana. Acestea sunt:

iudaismul ortodox;

iudaismul ortodox;

iudaismul reformist.

Iudaismul ortodox reprezinta o încercare de a tine la traditionalismul si la vechea autoritate. Este întrucâtva asemenea fundamentalismului din protestantism. Iar iudaismul conservator – expresia iudaica a caii de mijloc – este asemenea, probabil, cu conservatorismul din confesiunea protestanta. Circa 40% din evreii “practicanti” (ai religiei lor) sunt ortodocsi, 30% sunt reformisti, iar 30% sunt conservatori.

Dar mai importanta decât afilierea la sinagogi este constiinta iudaica, formata de-a lungul secolelor de credinta expresa. Evreii de pretutindeni, orisiunde s-ar afla, si în orice mediu cultural s-ar gasi, cred ca trebuie sa-l adore pe Dumnezeu în templul inimilor lor, deoarece Dumnezeu le-a daruit o mostenire pe care ei nu îndraznesc sa o nege. Ei provin din multe natiuni si totusi sunt deosebiti de ele. Ei sunt remarcati din pricina simtului lor dezvoltat pentru afaceri si totusi se numara printre cei mai filantropici oameni. Sunt rationalisti si totusi mistici. Sunt oameni foarte activi, totusi, pe drept, reclama câtiva dintre cei mai meditativi învatati. Fiind împartiti chiar si în ce priveste sionismul, dar convinsi ca Ierusalimul este casa lor legitima, ei pot fi întelesi mai bine mergând pe strazile de veacuri ale natiunii lor. Aici, în aceasta mica fortareata lunga de 120 de mile si lata de 20 de mile, în mijlocul descoperirilor moderne si cu o conceptie perfect realista despre lume, se aud din nou, în lumina vremurilor noastre, anticele cuvinte: “Israel L-a ales pe Yahve sa-i fie Dumnezeu, iar Yahve l-a ales pe Israel sa-I fie poporul Sau” .

http://www.john-dee.org/Secundus.pdf

Mostenim pacatele parintilor?

Am auzit astazi in mod repetitiv la tv exprimata convingerea ca toti copii platesc pentru greselile parintilor, opinie preluata si de majoritatea celor pe care ii citesc din cand in cand fiindca isi pun link-uri pe pagina mea de facebook spre blogurile si site-urile lor. Si pentru ca nu vreau sa par ironic, si nici sa fac aprecieri la adresa celor care re-transmit ‘stirile’, o sa fac unele precizari intr-un gand care a fost exprimat de un teolog remarcabil. Chiar daca nu sunt de acord cu dogma ortodoxa de rit rasaritean si cu unele metode prin care aceasta propovaduieste crestinismul, recunosc ca totalitatea ideilor si cunostintelor unui om isi are intotdeauna obarsiile la un altul. Fiecare dintre noi contribuie la ansambul stiintelor universale cu o parte infima.  Iata ce spun teologii despre pacatele ereditare.

( Oamenii, ca urmasi ai lui Adam, mostenesc o natura omeneasca pacatoasa. Nu aceasta a fost natura daruita de Dumnezeu primilor oameni. Din cauza despartirii omului de Creator, natura omeneasca a fost infestata de pacat. Murim nu pentru ca am pacatuit in Adam, ci pentru ca mostenim o natura omeneasca imbolnavita.

Noi nu am luat parte la pacatul lui Adam, dar ne impartasim de pacatul stramosesc, deoarece Adam este parintele neamului omenesc. Avand in vedere ca noi nu ne putem alege existenta, trebuie sa acceptam aceasta natura imbolnavita. Acest lucru nu inseamna ca Dumnezeu este nedrept. Ar fi fost nedrept daca am fi primit o astfel de natura direct de la El. Insa, noi primim existenta prin mijlocirea lui Adam. Iar acestuia, Dumnezeu i-a dat o natura curata.

Sunt persoane care sustin ca Dumnezeu e nedrept sa ne lase sa murim din cauza pacatului lui Adam. Aceste persoane sustin ca ar fi fost drept ca fiecare om, in mod separat, sa primeasca o natura curata, asa cum a fost cea a lui Adam. Dar acest lucru ar fi insemnat sa-l aduca pe om ca pe o entitate singuratica, detasata de comunitate.

Au fost facute aceste precizari pentru a intelege mai usor tema pusa in discutie: mostenim sau nu pacatele parintilor?

Dupa cum nu mostenim vina lui Adam, tot astfel, trebuie sa afirmam ca nu mostenim nici pacatele parintilor. Mitropolitul Antonie al Surojului afirma: "Fiecare generatie mosteneste de la toate cele dinainte (in particular copiii de la parintii lor si de la inaintasii cei mai apropiati) caracteristici ale mintii, inimii, vointei, particularitati ale corpului, probleme rezolvate si nerezolvate. Daca parintii au rezolvat in ei insisi o anumita problema, ei le transmit copiilor o omenitate mai slefuita. Daca ei nu vor fi in stare sa o rezolve, generatia urmatoare se va lovi de ea mai devreme sau mai tarziu. Si eu am intalnit oameni care-mi spuneau: "Am cutare sau cutare ispita, apare in mine cutare sau cutare problema. De unde si pana unde?" Si, "sapand" in trecutul lor, reuseam sa gasesc de cateva ori la stramosii si la parintii lui aceeasi problema nerezolvata”.

                Parintii nu transmit copiilor pacatele personale, ci inclinatiile spre patimi. In acest sens, Sfantul Paisie Velicikovski marturiseste: "Diavolii sunt ocupati tot timpul cu noi; sunt ca niste paznici, care ne urmaresc inclinatiile si dorintele. Daca observa vreo inclinatie la noi, ne indeamna spre patima corespunzatoare ei, aruncandu-ne plase ca sa ne prinda cat mai strans.”

                Nu trebuie sa fim chinuiti de gandul ca avem parte de o mostenire grea. Sfantul Paisie Aghioritul spunea: "Chiar daca in om ar exista vreo mostenire pacatoasa, ea nu poate rezista in fata harului lui Dumnezeu”.)

PROVERBE

Cartea aceasta nu trebuie judecată după volum, ci după imensitatea înţelepciunii pe care o găzduieşte. Mii de volume din bibliotecile lumii nu ne pot ajuta, toate la un loc, cît ne poate ajuta această singură carte. Autorul ei nevăzut este Dumnezeu, iar priceperea ei, deşi născută în sferele cerului este destinată să revoluţioneze viaţa terestră.

Titlul:                       Un proverb este un discurs de înţelepciune redus la o singură frază.

Autorul:               Textul cărţii îl menţionează pe Solomon drept autor la începutul fiecăreia din cele trei secţiuni ale ei (1:1; 10:1; 25:1). Despre Solomon ştim deja că a fost autorul a 3.000 de proverbe şi a 1.005 cîntări (1 Împ. 4:32). Nici un om din Israel nu a fost mai potrivit să editeze o carte de înţelepciune ca acest Solomon. El s-a rugat Domnului pentru înţelepciune (1 Împ. 3:5-9) şi a primit-o aşa cum nu i-a mai fost dată nici unui om de pe faţa pămîntului (1 Împ. 4:29-31). Strălucirea gîndirii lui l-a făcut celebru în lumea de atunci şi a atras admiraţia celor veniţi de la mari depărtări ca să-l vadă şi să-l asculte (1 Împ. 4:34; 10:1-l3, 24). Contribuţia lui Solomon la ridicarea Israelului a fost imensă. Capacitatea lui de sinteză, intuiţia şi clarviziunea lui sînt şi astăzi proverbiale. Asta nu înseamnă că tot ceea ce a scris Solomon a fost produsul său nemijlocit. El însuşi ne spune că i-a plăcut să zăbovească îndelung asupra înţelepciunii răspîndite de scrierile altora: „Pe lîngă că Ecleziastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adîncit şi a întocmit un mare număr de zicători. Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului" (Ecles. 12:9-10). Prin aceasta, el a recunoscut că înţelepciunea nu este monopolul unui singur om, ci este darul făcut de Dumnezeu oamenilor: „Cuvintele înţelepţilor sînt ca nişte bolduri; şi, strînse la un loc, sînt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpîn" (Ecles. 12:11).

Data:                     Această culegere de proverbe a fost alcătuită prin preajma anului 931 î.Cr. de către Solomon. Capitolele 25-29 ale cărţii au fost culese mai tîrziu de Ezechia şi adăugate cărţii lui Solomon.

Conţinutul cărţii:   În această carte avem de a face cu mult mai mult decît cu o culegere de proverbe. De fapt sînt o varietate întreagă de procedee stilistice sub care ne-a fost transmisă „înţelepciunea" acumulată de acest împărat cu o desăvîrşita capacitate artistică. Cuprinsul cărţii semnalează diferitele modalităţi de exprimare, aşa că nu le vom mai enumera aici.

 Mesajul cărţii:  În capitolul 8 al cărţii, „înţelepciunea" este personificată şi descrisă în toată perfecţiunea ei. Ea este de origine divină (8:22-31), este izvorul vieţii biologice şi spirituale (8:35, 36; 3:18), este neprihănită şi adevărată (8:8, 9) şi se oferă tuturor celor ce o caută (8: 1-6, 32-35). Peste veacuri această „înţelepciune" s-a întrupat în persoana Domnului Isus Cristos, „în care sînt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei" (Col. 2:3). Cartea proverbelor este o anticipare a întîlnirii cu Cristos, „care a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare" (1 Cor. 1:30; conform lui 1 Cor. 1:22-24). Iată schiţa acestei cărţi:

SCHIŢA CĂRŢII

I. LAUDA ÎNŢELEPCIUNII l - 9

15 sonete. Introducere (1:1-9);

Ademenire din partea păcătoşilor (1:10-19)

Înţelepciunea care eliberează (2:1-22)

Folosul temerii de Dumnezeu (3:1-10)

Înţelepciunea, răsplata supremă (3:11-20)

Înţelepciunea, suprema siguranţă (3:21-26)

Înţelepciunea şi viclenia (3:27:35);

Înţelepciunea, suprema moştenire (4:1-9)

Cele două căi (4:10-19)

Înţelepciunea şi sănătatea (4:20-27)

Femeia străină (5:1-23)

Despre chezăşie (6:1-11)

Leneşul (6:6-11)

Cel ce seamănă certuri (6:12-19)

Fereşte-te depreacurvie (6:20-35)

Casa înţelepciunii şi Casa Nebuniei (cap. 9)

 2 monologuri

Avertismentul înţelepciunii (1:20-33)

Înţelepciunea şi femeia străină (cap. 7 şi 8)

II. MAXIMELE ÎNŢELEPCIUNII 10 - 24

375 de proverbe său aforisme în formă de afirmaţii care se contrastează, se completează sau se compară reciproc (10:1-22:16)

16 epigrame. Introducere (22:17-21);

Epigrame amestecate (22:22-29);

Pericolul lăcomiei (23:1-3);

Deşertăciunea bogăţiilor (23:4-5)

Gazda vicleană (23:6-8);

Epigrame amestecate (23:9-18);

Îmbuibarea vinovată (23:19-21);

Trei ziceri (23:22-25)

Cursa celei stricate (23:26-28);

Vin şi Vai (23:29-35);

Epigrame amestecate (24:1-10);

Scapă-l dacă poţi (24:11-12);

Înţelepciunea şi mierea (24:13-14);

Patru epigrame (24:15-22);

Imparţialitate (24:23-25);

Trei ziceri (24:26-29);

Ogorul leneşului (24:30-34)

III. ALTE MAXIME 25-31

7 epigrame şi proverbe înmănunchiate.

Împăratul (25:1-7);

Diferite (25:6-26:2);

Despre nebuni 26:3-12);

Leneşul (26:13-16);

Dezbinătorii (26:17-26);

Diverse (26:27-27:22)

Gospodarul bun (27:23-27)

55 de proverbe sau aforisme În formă de perechi care se contrastează, se completează sau se compară reciproc (cap.28 şi 29)

Cele treisprezece ziceri ale lui Agur (cap.30)

Spusele mamei lui Lemuel (cap.31:1-9)

Un acrostih despre femeia vrednică de cinste (cap.31:10-31)

Experimentul primate

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.

Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.

Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul probabil ca ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."

Efectul Lucifer - cel mai controversat experiment cu oameni

În 1971, psihologul Philip Zimbardo, autorul cărţii lansate recent în SUA, a selectat un grup de 24 de studenţi la Stanford - tineri echilibraţi, inteligenţi, care nu au avut probleme cu drogurile şi nici cu legile

În şase zile, jumătate s-au transformat în bestii, aducând la disperare cealaltă jumătate

Într-o dimineaţă de duminică, Poliţia din Palo Alto, California, a arestat un grup de studenţi sub acuzaţia de jaf armat şi tâlhărie. În realitate, singurul lucru pe care îl făcuseră tinerii fusese să răspundă unui anunţ dat de psihologul Philip Zimbardo, care realiza un experiment pentru a testa limitele umane. El vroia să descopere dacă oamenii buni, oamenii obişnuiţi, se pot transforma în oameni răi, sub presiunea circumstanţelor.

„Experimentul din Închisoarea Stanford” a avut loc în 1971 şi a devenit cel mai cunoscut şi cel mai controversat experiment psihologic. În curând, cartea „Efectul Lucifer. Cum devin răi oamenii buni”, a psihologului american Philip Zimbardo, apărută recent în SUA, va fi tradusă şi în limba română şi va apărea la editura Humanitas. Cartea face o paralelă între acest experiment şi abuzurile asupra prizonierilor din închisoarea americană Abu Ghraib, de lângă Bagdad.

Umileşte „prizonierii“, dă putere „gardienilor“

Psihologii au selectat 24 de tineri, echilibraţi, inteligenţi, fără probleme medicale, care nu au consumat niciodată droguri şi care nu au avut vreodată probleme cu legea. Voluntarii au fost împărţiţi, prin tragere la sorţi, în „gardieni” şi „prizonieri”, roluri pentru care au fost plătiţi cu 15 dolari pe zi. „Am vrut să testăm efectele psihologice a ceea ce înseamnă să fii „prizonier” sau „gardian”. În acest scop, am simulat condiţii de închisoare în subsolul Universităţii Stanford şi apoi am notat efectele instituţionalizării asupra comportamentului tuturor celor închişi între patru pereţi”, a explicat Zimbardo. Autorul experimentului subli­niază că înainte de începerea experimentului, care trebuia să dureze două săptămâni, toţi voluntarii erau la fel din punct de vedere comportamental şi moral.

Când „puşcăria” a fost pre­gătită, au fost aduşi şi prizonierii care fuseseră ţinuţi iniţial în beciurile Poliţiei din Palo Alto. Voluntarilor nu li se explicase că vor fi arestaţi de către poliţia locală care i-a adus în acest fel de acasă şi acesta a fost un şoc real pentru ei. Pe toată durata arestului au fost percheziţionaţi din când în când după ce au fost complet dezbrăcaţi şi li s-a dat cu spray-uri împotriva puricilor şi păduchilor ca să fie umiliţi. Au primit un număr şi au fost îmbrăcaţi cu rochii în loc de uniforme pentru puşcăriaşi, deşi erau de genul masculin. Li s-a interzis să poarte lenjerie de corp, au fost tunşi la zero, au fost puşi în lanţuri şi au fost treziţi cu brutalitate în fiecare noapte la ora 2,30 în sunete de fluier.

Aveau voie să se plimbe doar pe holurile „închisorii”, legaţi la ochi, şi tot acolo au mâncat şi au făcut gimnastică. Celulele au avut gratii şi veceul a fost improvizat într-o încăpere extrem de îngustă şi întunecoasă la capătul holului. Nu existau ferestre şi nici ceasuri care să le permită să măsoare scurgerea timpului. În celule au fost puse microfoane cu ajutorul cărora au fost înregistrate în secret toate conversaţiile „prizonierilor”. Prin difuzoare se făceau din când în când anunţuri.

„Gardienilor“ nu li s-au impus reguli stricte

Li s-a explicat doar că trebuie să aibă grijă să fie respectate legile şi să ceară respect din partea „prizonierilor”. Au fost îmbrăcaţi în uniforme kaki şi li s-au dat fluiere şi bastoane împrumutate de la poliţie. Spre surprinderea organizatorilor experimentului, „gardienii” au intrat destul de repede în rol, au inventat pedepse şi au folosit metode psihologice pentru a-i intimida pe „prizonieri”. Nici măcar după ce doi dintre „prizonieri” au renunţat la experiment pentru că nu au mai rezistat presiunilor fizice şi psihice, „gardienii” nu au renunţat să caute metode cu care să domine. În numai câteva zile, „gardienii” au devenit aproape sadici iar „prizonierii” au intrat în depresie. Lucrul acesta a şi dus la întreruperea experimentului după numai şase zile, în loc de două săptămâni, cât era programat.

Psihosociologul prof. Univ. Dr. Septimiu Chelcea scrie în recenzia pe care o face cărţii lui Philip Zimbardo: „Viziunea lui despre individ şi societate este tulburătoare: suntem posibili criminali şi trăim într-o eră a uciderii în masă. În ultima sută de ani, mai mult de 50 de milioane de oameni, civili şi militari, au fost ucişi sistematic prin hotărârile guvernelor”.

„Răul constă din comportamentele intenţionate care urmăresc să producă suferinţă, abuzuri, înjosire, dezumanizare sau distrugerea fizică a unor persoane nevinovate – sau folosirea autorităţii şi puterii oferite de sistem pentru încurajarea sau acceptarea acestor practici” - Philip Zimbardo

Sursa:  http://www.gandul.info

Povestea lui Lucifer

Pentru a găsi originea lui Lucifer, ne întoarcem la Vechiul Testament. În ebraică, numele Lucifer este tradus din cuvântul ebraic “helel”, care înseamnă luminozitate. Această denumire, referindu-se la Lucifer, este prezentata ca “luceafărul de dimineaţă”, “Steaua Diminetii” sau “Steaua Stralucitoare”, care este prezentata în Isaia. “Cum ai căzut din cer, O stea de zi, fiul lui Zori cum ai fost doborât la pământ, tu, care ai pus neamurile in inima ta.” Mă voi sui la cer, voi ridica scaunul domniei mele mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi sta pe înălţimile muntelui Ţafon; mă voi sui in partea de sus a norilor, voi fi ca “Cel Prea Înalt” (Isaia 14:12-14, NIV).

Contextul acestui pasaj este o trimitere la împăratul Babilonului, aşa cum este prezentat cu mandrie in splendida sa lucrare. Cu toate acestea, puterea regelui Babilonului este sustinuta de fortele raului.Regele muritor ar pretinde că scaunul lui de domnie a fost superior celui al lui Dumnezeu sau că el a fost Cel Prea Înalt. Puterea din spatele regelui babilonian este Lucifer, fiu al zorilor.

Povestea lui Lucifer – Istoria lui

Lucifer este doar un alt nume pentru Satan, care în calitate de şef al răului lumii este real, deşi invizibilă, puterea a stat in spatele conducătorilor succesivi aiTirului, Babilon, Persia, Grecia, Roma. Acest pasaj merge dincolo de istoria omului şi marchează începutul păcatului în univers şi căderea lui Satana în sferele curate, fără de păcat înainte de crearea omului.

Vedem, de asemenea, acelasi motiv în Ezechiel: “În plus, Cuvântul Domnului a venit la mine. Mortal, ridica un cântec de jale asupra împăratului Tirului, şi spune-i:, Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Aţi fost inelul de perfecţiune, pe deplin, înţelept şi desăvârşit în frumuseţe, Ai fost în Eden, grădina lui Dumnezeu, fiecare piatră preţioasă a fost acoperita cu, carneol, crisolit, şi piatra de luna, hrisolit, onix, jasp şi, safir, turcoaz, şi de smarald, şi lucrate în aur au fost. Gravurile au pregatite de un heruvim in ziua in care ai fost creat .Uns în calitate de gardian te-am pus,pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, ai umblat printre pietrele de foc, ai fost fără prihană în căile tale, din ziua în care ai fost creat, până ai găsit nelegiuirea în tine, in abundenţa de comerţ si plin de violenţă ai păcătuit. Aşa te-am aruncat ca un lucru profan de pe muntele lui Dumnezeu, condus de un heruvim gardian. Pietrele de foc au iesit din inima ta din pricina frumusetii si mandriei tale. Din cauza pierderii intelepciunii te-am aruncat pe pamant.Te-am expus înaintea împăraţilor, pentru a vedea cu ochii lor multitudinea de nelegiuiri savarsite de tine, nedreptatea comerţului, ai profanat sancuarele lor si de aceea ai fost alungat..Te-am distrus şi te-am întors în cenuşă pe pământ, în faţa tuturor celor care au văzut totul. Sti ca popoarele sunt ingrozite de tine, ai ajuns la un sfarsit cumplit si asa va ramane pentru totdeauna. “(Ezechiel 28:11-19, NIV).

Acest pasaj pare să fie adresat “regele Tirului.” În realitate, el trece dincolo de rege la cel care se află în spatele regelelui Tirului . Acest pasaj are, de asemenea o profeţie în apropiere şi în prezent, aproximativ Lucifer / Satan pentru că, deşi sfârşitul lui final este deja sigur, aceasta nu sa întâmplat încă şi are loc după hotărârea finală (Apocalipsa 20:7-10). În ambele pasaje Isaia şi Ezechiel, reprezentarea nu este data de Lucifer / Satan care nu se limiteaza la propria sa persoană, ci la lucru şi la planurile sale pământeşti prin prisma regilor şi conducătorilor care iau onoruri divine şi care, de asemenea ştiu acest lucru sau nu, regula este în spiritul şi în conformitate cu obiectivele Satanei. “Căci lupta noastră nu este împotriva duşmanilor de sânge şi carne, ci împotriva căpeteniilor, împotriva autorităţilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac cosmic prezent, împotriva forţelor spirituale ale răului în locurile cereşti” (Efeseni 6:12, NIV) . Satana este principalul în spatele acestui sistem de lume coruptă.

Observaţi că declaraţia este dată în pasaj din Ezechiel, “heruvimul uns.” Aceste declaraţii nu ar putea fii aplica pentru un rege uman, dar, acestea se aplică lui Lucifer / Satan, care se află în spatele regelui uman. Acest înger este cea mai mare creatura create vreodată de Dumnezeu. Domnul spune despre el, “Ai fost pecetea de perfecţiune, plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţe.” Satana a fost cea mai înţelepta creatura a lui Dumnezeu creata vreodată. Nici un alt inger,nici o altă fiinţă nu a fost creata cu inteligenta pe care Dumnezeu ia dat-o aceastei creaturi. Dumnezeu spune că această creaţie este “desăvârşit în frumuseţe.” În afară de Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, această creatură este astăzi cea mai mare.

În versetul Ezechiel 28:14 se spune, “Ai fost heruvimul uns.” Acest lucru ne spune că nu este vorba despre un rege uman.Cuvântul heruvim este singular pentru heruvimi. Heruvimi sunt inadorabili simbolic de prezenţa Sfânta al lui Dumnezeu şi Maiestatea Sa. Acesti heruvimi ocupa o pozitie unica.”Uns heruvim” se refera la imaginea din Grădina Edenului după ce Adam şi Eva au fost trimisi de Dumnezeu, si heruvimii au fost pusi sa pazeasca drumul spre pomul vieţii. De asemenea, atunci când Moise a făcut cutia milei şi a pus-o în Sfânta Sfintelor in cortul sau, slava lui Dumnezeu a venit şi a locuit între heruvimi. Ei au “acoperit” cutia milei cu aripile lor. Aşa că, acum vedem că Satana a fost un heruvim şi poziţia lui era de a păzi tronul lui Dumnezeu. Poziţia sa a fost cel al protejării sfinţeniei lui Dumnezeu. Satana a avut cea mai mare dintre toate poziţiile, o poziţie pe care a dispreţuit-o şi pierdut-o. Avem aici în Ezechiel o imagine de cea mai mare dintre creaturile lui Dumnezeu, perfect in intelepciune, frumos dincolo de orice descriere, un muzician şi pe deasupra a tot ceea ce el a fost datorita pozitiei sale exaltată. Dar, această creaţie, cu toate aceste atribute minunate a avut de asemenea, o voinţă liberă. Într-o zi, Dumnezeu spune că la această creatură minunată, “sa găsit nelegiuirea în tine”.

Povestea lui Lucifer – statutul său

Ce fel de nedreptate au gasit in el ? În cartea lui Ezechiel, Dumnezeu asista la inceput la originea si crearea lui Satana. Dar, de ce spune Dumnezeu acest lucru? Ce este această fărădelege? Noi trebuie să privim înapoi la Isaia 14:12, care ne spune de Lucifer / Satan ‘s . “Mă voi sui la cer, voi ridica scaunul de domnie mai sus de stelele lui Dumnezeu; voi sta pe inaltimile muntelui Ţafon. Mă voi sui in partea de sus a norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt”. Aţi observat, în acest pasaj din toate El a spus că va ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu “. Cuvântul “stele” aici nu se referă la ceea ce vedem în cerul de noapte. Aceasta se referă la îngerii lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, “eu voi prelua cerul ,voi fi Dumnezeu.” Acesta este Lucifer / Satan. El nu vrea să fie slujitorul lui Dumnezeu. El nu vrea să facă ceea ce el a fost creat sa faca. El vrea să fie servit şi există milioane de oameni care au ales să facă exact acest lucru,il servesc. Ei au ascultat minciunile sale şi au ales să-l urmeze. Eva a crezut minciuna că ea ar fi ca Dumnezeu. Motivul cu care a fost ispitit Lucifer / Satana este acela pe care l-a dorit mereu, să fie in locul lui Dumnezeu.

sursa: http://ezoterism.wordpress.com