Am auzit astazi in mod repetitiv la tv exprimata convingerea ca toti copii platesc pentru greselile parintilor, opinie preluata si de majoritatea celor pe care ii citesc din cand in cand fiindca isi pun link-uri pe pagina mea de facebook spre blogurile si site-urile lor. Si pentru ca nu vreau sa par ironic, si nici sa fac aprecieri la adresa celor care re-transmit ‘stirile’, o sa fac unele precizari intr-un gand care a fost exprimat de un teolog remarcabil. Chiar daca nu sunt de acord cu dogma ortodoxa de rit rasaritean si cu unele metode prin care aceasta propovaduieste crestinismul, recunosc ca totalitatea ideilor si cunostintelor unui om isi are intotdeauna obarsiile la un altul. Fiecare dintre noi contribuie la ansambul stiintelor universale cu o parte infima. Iata ce spun teologii despre pacatele ereditare.
( Oamenii, ca urmasi ai lui Adam, mostenesc o natura omeneasca pacatoasa. Nu aceasta a fost natura daruita de Dumnezeu primilor oameni. Din cauza despartirii omului de Creator, natura omeneasca a fost infestata de pacat. Murim nu pentru ca am pacatuit in Adam, ci pentru ca mostenim o natura omeneasca imbolnavita.
Noi nu am luat parte la pacatul lui Adam, dar ne impartasim de pacatul stramosesc, deoarece Adam este parintele neamului omenesc. Avand in vedere ca noi nu ne putem alege existenta, trebuie sa acceptam aceasta natura imbolnavita. Acest lucru nu inseamna ca Dumnezeu este nedrept. Ar fi fost nedrept daca am fi primit o astfel de natura direct de la El. Insa, noi primim existenta prin mijlocirea lui Adam. Iar acestuia, Dumnezeu i-a dat o natura curata.
Sunt persoane care sustin ca Dumnezeu e nedrept sa ne lase sa murim din cauza pacatului lui Adam. Aceste persoane sustin ca ar fi fost drept ca fiecare om, in mod separat, sa primeasca o natura curata, asa cum a fost cea a lui Adam. Dar acest lucru ar fi insemnat sa-l aduca pe om ca pe o entitate singuratica, detasata de comunitate.
Au fost facute aceste precizari pentru a intelege mai usor tema pusa in discutie: mostenim sau nu pacatele parintilor?
Dupa cum nu mostenim vina lui Adam, tot astfel, trebuie sa afirmam ca nu mostenim nici pacatele parintilor. Mitropolitul Antonie al Surojului afirma: "Fiecare generatie mosteneste de la toate cele dinainte (in particular copiii de la parintii lor si de la inaintasii cei mai apropiati) caracteristici ale mintii, inimii, vointei, particularitati ale corpului, probleme rezolvate si nerezolvate. Daca parintii au rezolvat in ei insisi o anumita problema, ei le transmit copiilor o omenitate mai slefuita. Daca ei nu vor fi in stare sa o rezolve, generatia urmatoare se va lovi de ea mai devreme sau mai tarziu. Si eu am intalnit oameni care-mi spuneau: "Am cutare sau cutare ispita, apare in mine cutare sau cutare problema. De unde si pana unde?" Si, "sapand" in trecutul lor, reuseam sa gasesc de cateva ori la stramosii si la parintii lui aceeasi problema nerezolvata”.
Parintii nu transmit copiilor pacatele personale, ci inclinatiile spre patimi. In acest sens, Sfantul Paisie Velicikovski marturiseste: "Diavolii sunt ocupati tot timpul cu noi; sunt ca niste paznici, care ne urmaresc inclinatiile si dorintele. Daca observa vreo inclinatie la noi, ne indeamna spre patima corespunzatoare ei, aruncandu-ne plase ca sa ne prinda cat mai strans.”
Nu trebuie sa fim chinuiti de gandul ca avem parte de o mostenire grea. Sfantul Paisie Aghioritul spunea: "Chiar daca in om ar exista vreo mostenire pacatoasa, ea nu poate rezista in fata harului lui Dumnezeu”.)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu