PROVERBE

Cartea aceasta nu trebuie judecată după volum, ci după imensitatea înţelepciunii pe care o găzduieşte. Mii de volume din bibliotecile lumii nu ne pot ajuta, toate la un loc, cît ne poate ajuta această singură carte. Autorul ei nevăzut este Dumnezeu, iar priceperea ei, deşi născută în sferele cerului este destinată să revoluţioneze viaţa terestră.

Titlul:                       Un proverb este un discurs de înţelepciune redus la o singură frază.

Autorul:               Textul cărţii îl menţionează pe Solomon drept autor la începutul fiecăreia din cele trei secţiuni ale ei (1:1; 10:1; 25:1). Despre Solomon ştim deja că a fost autorul a 3.000 de proverbe şi a 1.005 cîntări (1 Împ. 4:32). Nici un om din Israel nu a fost mai potrivit să editeze o carte de înţelepciune ca acest Solomon. El s-a rugat Domnului pentru înţelepciune (1 Împ. 3:5-9) şi a primit-o aşa cum nu i-a mai fost dată nici unui om de pe faţa pămîntului (1 Împ. 4:29-31). Strălucirea gîndirii lui l-a făcut celebru în lumea de atunci şi a atras admiraţia celor veniţi de la mari depărtări ca să-l vadă şi să-l asculte (1 Împ. 4:34; 10:1-l3, 24). Contribuţia lui Solomon la ridicarea Israelului a fost imensă. Capacitatea lui de sinteză, intuiţia şi clarviziunea lui sînt şi astăzi proverbiale. Asta nu înseamnă că tot ceea ce a scris Solomon a fost produsul său nemijlocit. El însuşi ne spune că i-a plăcut să zăbovească îndelung asupra înţelepciunii răspîndite de scrierile altora: „Pe lîngă că Ecleziastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adîncit şi a întocmit un mare număr de zicători. Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului" (Ecles. 12:9-10). Prin aceasta, el a recunoscut că înţelepciunea nu este monopolul unui singur om, ci este darul făcut de Dumnezeu oamenilor: „Cuvintele înţelepţilor sînt ca nişte bolduri; şi, strînse la un loc, sînt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpîn" (Ecles. 12:11).

Data:                     Această culegere de proverbe a fost alcătuită prin preajma anului 931 î.Cr. de către Solomon. Capitolele 25-29 ale cărţii au fost culese mai tîrziu de Ezechia şi adăugate cărţii lui Solomon.

Conţinutul cărţii:   În această carte avem de a face cu mult mai mult decît cu o culegere de proverbe. De fapt sînt o varietate întreagă de procedee stilistice sub care ne-a fost transmisă „înţelepciunea" acumulată de acest împărat cu o desăvîrşita capacitate artistică. Cuprinsul cărţii semnalează diferitele modalităţi de exprimare, aşa că nu le vom mai enumera aici.

 Mesajul cărţii:  În capitolul 8 al cărţii, „înţelepciunea" este personificată şi descrisă în toată perfecţiunea ei. Ea este de origine divină (8:22-31), este izvorul vieţii biologice şi spirituale (8:35, 36; 3:18), este neprihănită şi adevărată (8:8, 9) şi se oferă tuturor celor ce o caută (8: 1-6, 32-35). Peste veacuri această „înţelepciune" s-a întrupat în persoana Domnului Isus Cristos, „în care sînt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei" (Col. 2:3). Cartea proverbelor este o anticipare a întîlnirii cu Cristos, „care a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare" (1 Cor. 1:30; conform lui 1 Cor. 1:22-24). Iată schiţa acestei cărţi:

SCHIŢA CĂRŢII

I. LAUDA ÎNŢELEPCIUNII l - 9

15 sonete. Introducere (1:1-9);

Ademenire din partea păcătoşilor (1:10-19)

Înţelepciunea care eliberează (2:1-22)

Folosul temerii de Dumnezeu (3:1-10)

Înţelepciunea, răsplata supremă (3:11-20)

Înţelepciunea, suprema siguranţă (3:21-26)

Înţelepciunea şi viclenia (3:27:35);

Înţelepciunea, suprema moştenire (4:1-9)

Cele două căi (4:10-19)

Înţelepciunea şi sănătatea (4:20-27)

Femeia străină (5:1-23)

Despre chezăşie (6:1-11)

Leneşul (6:6-11)

Cel ce seamănă certuri (6:12-19)

Fereşte-te depreacurvie (6:20-35)

Casa înţelepciunii şi Casa Nebuniei (cap. 9)

 2 monologuri

Avertismentul înţelepciunii (1:20-33)

Înţelepciunea şi femeia străină (cap. 7 şi 8)

II. MAXIMELE ÎNŢELEPCIUNII 10 - 24

375 de proverbe său aforisme în formă de afirmaţii care se contrastează, se completează sau se compară reciproc (10:1-22:16)

16 epigrame. Introducere (22:17-21);

Epigrame amestecate (22:22-29);

Pericolul lăcomiei (23:1-3);

Deşertăciunea bogăţiilor (23:4-5)

Gazda vicleană (23:6-8);

Epigrame amestecate (23:9-18);

Îmbuibarea vinovată (23:19-21);

Trei ziceri (23:22-25)

Cursa celei stricate (23:26-28);

Vin şi Vai (23:29-35);

Epigrame amestecate (24:1-10);

Scapă-l dacă poţi (24:11-12);

Înţelepciunea şi mierea (24:13-14);

Patru epigrame (24:15-22);

Imparţialitate (24:23-25);

Trei ziceri (24:26-29);

Ogorul leneşului (24:30-34)

III. ALTE MAXIME 25-31

7 epigrame şi proverbe înmănunchiate.

Împăratul (25:1-7);

Diferite (25:6-26:2);

Despre nebuni 26:3-12);

Leneşul (26:13-16);

Dezbinătorii (26:17-26);

Diverse (26:27-27:22)

Gospodarul bun (27:23-27)

55 de proverbe sau aforisme În formă de perechi care se contrastează, se completează sau se compară reciproc (cap.28 şi 29)

Cele treisprezece ziceri ale lui Agur (cap.30)

Spusele mamei lui Lemuel (cap.31:1-9)

Un acrostih despre femeia vrednică de cinste (cap.31:10-31)