Washington DC

                Ce face Washington-ul unic? S-ar putea sa stiti deja ca Washington D.C. a fost proiectat si planificat pe harta pentru a deveni capitala SUA. Acest oras este plin de un simbolism atat de misterios incat doar un ochi cu adevarat initiat il poate vedea cu adevarat. De ce este considerata cladirea Capitoliului templul libertatii? De ce statuia din varful domului, statuia libertatii, priveste spre Est? De ce este monumentul inchinat lui George Washington in forma de obelisc egiptean? Am sa va duc intr-o calatorie in Washington D.C. incercand sa dezvalui misterele celei mai puternice capitale ale lumii.

                In 1790, congresul SUA a decis sa se stabileasca intr-o capitala permanenta. Fiecare stat ar fi vrut sa aibe capitala natiunii, disputele fiind interminabile iar argumentele pro si contra curgeau la nesfarsit. Pentru a pune capat acestei dispute, membrii congresului au decis ca aceasta sa fie intr-un stat neutreu, in niciunul existent la acel moment pentru a nu naste noi si noi neterminabile dispute, sa nu fie intr-un stat sau in vreo parte a unui stat. Asa a luat nastere Districtul Columbia, in onoarea lui Christopher Columbus, iar orasul din district Washington, in memoria lui George Washington. George Washington fiind presedinte executiv la acea vreme a cerut unui arhitect francez (un american de origine franceza) al carui nume era Pierre L’enfant sa proiecteze orasul. George Washington i-a pus insa o conditie foarte importanta lui L’enfant: i-a cerut ca District of Columbia sa fie patrat. De ce patrat? De ce nu triunghi, sau cerc, sau alta forma geometrica plana? Poate cunoasteti sau ati auzit in filme expresiile americane: fair-and-square, square deal, to be on square, to act on the square. Ideea noului guvern format atunci a fost aceea de a fi “on the square”. Cu alte cuvinte, urma sa opereze si sa-si desfasoare activitatea diferit de vechea ordine care era reprezentata de monarhiile absolute si de felul incalcit prin care faceau lucruri. Noua ordine urma sa opereze cu o mai mare transparenta, cu participarea oamenilor la decizii. Conceptul “on square” era important, iar George Washington a insistat deoarece el, impreuna cu ceilalti “parinti” fondatori ai Statelor Unite erau membrii celei mai vechi fraternitati din lume. Desigur, este vorba de Ordinul masonilor liberi. Pentru masoni, patratul este simbolul maestrului lojei si reprezinta virtutea si intelepciunea. Inteleg de aici ca George Washington a transmis un mesaj clar si puternic: aceasta noua forma de guvernamant trebuie sa fie corecta si virtuoasa in actiunule si deciziile sale. Conform gravurilor , picturilor dar si documentelor din arhive, piatra de temelie a fost asezata intr-o ceremonie masonica. Au purificat locul si s-a folosit porumb, ulei si vin ca simboluri ale prosperitatii, pacii si fericirii. George Washington a insistat sa aseze personal prima piatra din temelia US Capitol. a fost momentul cand a aparut in public cu regalia si sortul acromatic, insemne masonice, trecand pe Pennsylvania Ave. pana la dealul Jenkins (Jenkins Hill) pentru a deschide oficial santierul pentru constructia celei mai maiestuoase cladiri din SUA. The United States Capitol. Pentru comemorarea acelei parade istorice, presedintele Thomas Jefferson a insistat sa mearga pe Pannsylvania Ave pana la Capitoliu. De atunci a devenit traditie in SUA ca presedintele ales sa marsaluiasca pe jos pe faimosul Pennsylvania Ave. pana la Capitoliu, unde depune juramantul si este investit in functie.

                U.S. Capitol este considerata templul libertatii. Situata pe axa Est-Vest, dupa vechile traditii care spun ca Soarele rasare de la Est, apune la Vast pentru ca apoi sa rasara din nou, este axa ciclului vietii pe Pamant. Marmura din care este construit templul este simbolul imortalitatii. Simbolizeaza faptul ca libertatea este nemuritoare, eterna. Sapte ani a durat constructia, din 1793 pana in 1800. Numarul este intrigant, datorita conotatiilor mistice, religioase si stiintifice.

                Mai sunt doua temple in oras. Lincoln Memorial care este considerat templul democratiei si a carui constructie a durat fix sapte ani. 1915-1922. Desigur, este asezat pe axa Est-Vest in conformitate cu traditia celor din antichitate care venerau Soarele si a fost facut din marmura care semnifica nemurirea democratiei. Al treilea templu este Curtea Suprema de Justitie a SUA. Este localizata pe acelasi deal si in mod pur intamplator a fost construita tot in sapte ani. Facuta din marmura, pe aceeasi axa Est-Vest. Salile unde se desfasoara procesele seamana izbitor de mult salile de judecata ale templelor masonice, unde judecatorul este stapanul ciocanului iar supraveghetorii, martorii si ceilalti participanti indeplinesc un ritual bine stabilit. Tot in interior se afla Sala Tacerii si Coridorul pasilor pierduti . Interesant, nu?

                In varful domului Capitoliului american este o statuie, o femeie ce reprezinta libertatea. La o privire mai atenta, se poate observa ca nu priveste inainte, ci peste umar, undeva departe, spre largul oceanului Atlantic. M-am gandit ca arhitectul complexului ar fi vrut sa exprime expansiunea in acea directie, dar este un non-sens. Am descoperit insa ca sculptorul statuii, Thomas Crowford, era si el mason. Atunci mi-a fost clar. Statuia priveste spre Est, spre sursa luminii; ideea este aici ca libertatea este rezultatul iluminarii. Un aspect important, deoarece masoneria isi invata adeptii ca o persoana poate devani cu adevarat libera numai atunci cand este capabila sa invinga cei trei inamici ai unei minti libere: ignoranta, fanatismul si tirania. Acestea pot di infrante numai de acea persoana care cauta mai multa lumina, care vrea sa devina iluminata prin cunoastere.

                Lincoln memorial este proiectat si construit ca un templu grecesc. Imi aminteste de templul Atenei de pe Acropolis. Henry Bacon, arhitectul, a motivat ca singura data in istoria SUA cand democratia a fost in pericol, desigur din cauza luptelor duse pentru/impotriva sclaviei care a nascut un teribil razboi civil; 1861-1865. Lincoln era presedinte atunci, si a reusit in final sa conserve si sa pastreze unitatea si integritatea tarii, salvand democratia. Deci memorialul sau nu este un simplu monument aparent elen, este un templu inchinat democratiei. Precum stiti, vechii greci au pus bazele democratiei, asta fiind explicatia pentru care cladirea a fost construita in forma unui templu grecesc. In mod cu totul si cu totul intamplator constructia ei a durat…sapte ani. Acest magic 7 pe care il gasim in spatele templului democratiei Lincoln Memorial, teplului libertatii Capitol Hill si al Supreme Court of Justice templul justitiei, nu a aparut asa, din neant. Mai mult decat suficient ar fi argumentul ca masonii pun ‘pret” pe 7, deoarece, spre exemplu, celebrul si mai mult decat misteriosul templu biblic al lui Solomon, a fost construit in sapte ani. Conform Bibliei, in 1Regi, la sfarsitul capitolului sase gasim referinta la durata constructiei. Deci, 1Regi:6, 37-38 In al patrulea an, in luna Ziv, s-au pus temeliile casei Domnului; si-n anul al unsprezecelea, in luna Bul, casa a fost ispravita in toate partile ei si asa cum trebuia sa fie. In timp de sapte ani a zidit-o Solomon.  Adica a inceput constructia dupa patru ani de domnie in februarie si a incheiat-o dupa unsprezece in august. Aceste trei temple, au fost ridicate la randul lor in 7 ani fiecare. ( 7 7 7 ) Desigur, 7 are si incarcatura ezoterica, mistica si chiar putin oculta. Daca privim la Soare, vedem cele 7 culori ale spectrului luminos formand impreuna lumina. 7 este foarte important cand vine vorba despre ordinea naturala a universului. Nu pot sa nu fac o paranteza si sa amintesc acum de celebra Flammarion, care reprezinta un pelerin, ajuns la capatul lumii si care a avut indrazneala sa priveasca in spatele cortinei, acolo unde se afla mecanismele care pun in miscare tot universul. Nu este semnata, dar faimoasa lucrare i-a fost atribuita nu mai putin celebrului Albrecht Durer si datorita incarcaturii simbolice specifice acestuia.

                La intrarea in Lincoln Memorial, vizitatorii pot vedea statuia lui Lincoln pe un piedestal. Piedestalul este un altar; Lincoln a fost asasinat la sfarsitul razboiului civil iar sculptorul Daniel Chester a argumentat ca Lincoln si-a dat literalmente viata de dragul democratiei si principiilor democratice in care credea; simbolic, a devenit mielul sacrificat pe altarul democratiei in templu. Simbolism de o incarcatura foarte puternica care explica de ce Marthin Luther King a venit in anii ’60 in fata memorialului pentru a tine cel mai faimos discurs al sau, “I have a dream”, iar de atunci, grupuri de cetateni, indiferent de forma de organizare, protestatari s.a. vin in fata memorialului Lincoln pentru a-si exprima aspiratiile democratice dar si pentru a contesta anumite practici democratice. Trecutul a fost întotdeauna o sursă de inspiratie pentru viitor. Solutiile generatiilor anterioare s-au demonstrat de multe ori aplicabile în prezent iar cei care menifesta chiar si cea mai mica forma de manifestare in sprijinul democratiei moderne au inteles acest lucru. O invatatura biblica pana la urma, care ne spune ca nimic nu-i nou sub Soare. Templul democratiei. Privind spre celalalt capat se vede Capitoliul, templul libertatii. Ce loc mai bun ar fi putut fi daca nu spatiul dintre cele doua temple pentru a sustine demonstratii, exprimari, marsuri. Este insa ceva si mai intrigant la statuia lui Abraham Lincoln. Si are de-a face cu alt concept care este sustinut de invatamintele fraternitatii si nu numai. Celelalte grupari ezoterice ca Illuminati sau Opus Dei cred in asta: conceptul dualitatii care sta la baza intregului univers. Forte care aparent sunt opuse dar se atrag si se completeaza una pe cealalta.”Lucruri” ca intuneric si lumina, barbat si femeie, pozitiv si negativ, noapte si zi. Ambele sunt necesare Creatiei, viata in sine nu poate ezista fara dualitate. Nimeni nu este ai presus decat aproapele sau, dar se completeaza reciproc. Singura stare de echilibru reala pe baza caruia Einstein de ex si-a sustinut teoria relativitatii restranse este armonia universala. Daca aruncam o privire atenta scaunului pe care sta Lincoln vedem ca lateralele, cele pe care isi sprijina mainile seamana izbitor cu simbolul roman al puterii, unul fiind opusul celuilalt. Romanii obisnuiau sa spuna ca daca iei un simplu bat il poti rupe dar daca iei un manunchi de bete nu le mai poti rupe datorita duritatii rezultate la combinare. E pluribus unum. Formeaza astfel o armonie in unitate unul fiind opusul celuilalt. Pozitiv si negativ, asta simbolizeaza manerele scaunului pe care sta Lincoln, rezultand de aici abilitatea lui de a mentine starea de echilibru si de folosire intelepta a fostei negative, in cazul de atunci a razboiului, dar si a fortei pozitive, a pacii si compasiunii. Intelepciunea si abilitatea consta in aducerea acestor forte in starea de echilubru. Concept al dualitatii ce poate fi gasit si pe spatele bancnotei de 1 dolar. Probabil cea mai incarcata de simbolism ezoteric din cate exista in lume, plina de simboluri misterioase ascunse. Pe spate este marele sigiliu al SUA impartit in doua; o piramida si un vultur. Vulturul, dupa parintii fondatori ai SUA este simbolul libertatii si independentei, al noii ordini deoarece in vechea ordine vulturul simbolizeaza puterea. Vulturul de pe bancnota tine intr-o gheara 13 sageti, sageata fiind simbolul razboiului, al fortei negative; 13 reflecta numarul statelor fondatoare si dar are legatura si cu ziua de vineri, 13 octombrie 1307. In gheara cealalta vulturul tine ramura de maslin care are 13 frunze pentru acelasi motiv, 13 state fondatoare dar care reprezinta pacea, forta pozitiva. Sagetile si ramura de maslin sunt reprezentate grafic la acelasi nivel, ceea ce inseamna stare de echilibru, armonie intre cele doua. In cioc tine un banner care este motto-ul SUA; e pluribus unum, care inseamna in final diversitate in unitate. Insemnatatea este aceea ca SUA isi va pastra independenta atata timp cat va conserva diversitatea in unitate si atata timp cat va echilibra cu intelepciune cele doua forte, razboiul si pacea. Spre deosebire de vechea ordine, unde un popor se ridica impotriva altuia la razboi pentru a cuceri noi si noi frontiere si pentru a inrobi oameni, sub noua ordine o natiune va merge la razboi de dragul pacii si al libertatii. Unul dintre motto-urile US Marines: For freedom we land. De aceea capul vulturului este intors catre ramura de maslin.

                Este nevoie de multa intelepciune si nu este un lucru usor sa intelegem sensurile simbolurilor, de aceea deasupra vulturului se afla un semn care de asemenea isi are originile in arhivele vechi ale masoneriei. 13 stele asezate sub forma unei singure stele cu sase colturi. Steaua lui David sau sigiliul lui Solomon, format din doua triunghiuri echilaterale suprapuse, unul cu varful in sus iar celalat cu varful in jos. Triunghiul echilateral simbolizeaza natura umana care este formata din materie, intelect si spirit, toate in egala masura iar toate trei in stare de echilibru pentru ca armonia sa domneasca in fiinta umana. De ce doua triunghiuri? Unul orientat cu varful in sus iar celalat cu varful in jos, in stare de echilibru, formeaza steaua in sase colturi. De jos in sus si de sus in jos; precum in cer, asa si pe pamant. Un simbol cu o incarcatura mult mai mare ce nu poate fi dezvaluita in cateva randuri.

Cand am vizitat pentru prima data Washington D.C., am ramas destul de intrigat de faptul ca monumentul lui George Washington este in forma de obelisc egiptean. Mai vazusem unul doar cu cateva zile in urma la Constantinopolis, iar la acea vreme nu mi-am putut raspunde la intrebarea de ce este asa. Tarziu am cautat in arhive, incercand sa gasesc o legatura(daca exista) intre George Washington si vechii egipteni. Cercetarile mi-au relevat ceva fascinant. Majoritatea arhitectilor care au lucrat la cladirile importante si nu numai ale orasului erau masoni. James Hoban, arhitectul casei albe, Bulfinch, Latrobe si Walter sunt cei trei arhitecti importanti care au lucrat la cladirea Capitoliului. Arhitectul monumentului Washington, Robert Mills, deasemenea membru al fraternitatii. Alt lucru interesant la orasului sunt statuile, cele pe care le gasim aproape oriunde. Sigur, majoritatea sunt statui care reprezinta generali din perioada razboiului civil si sunt generali nordici cu o exceptie importanta. Exista un monument pentru un general sudist in Washington D.C.. Generalul Albert Pike.Inchei cu o intrebare: ghiciti in ce directie privesc statuile?

Mysteriorum Liber Primus

Mysteriorum Liber Secundus

Liber Juratus Honorii aici.

Puterea magica a cuvântului

    Întreaga istoric a omenirii este însoţită de Cuvânt. Este turnată în Cuvânt. întreaga devenire a omului pleacă dinlr-o unică matrice: Cuvântul. Dumnezeirea care l-a zidit pe om este concentrată într-un singur izvor de energic cosmică: Cuvântul. Sfântul Ioan - patronul Masoneriei Universale -spunea cu certitudinea marelui iniţiat: „La început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu", Sunt exact cuvintele sacre pe care Fraţii Masoni le aşează în fruntea fiecărei reuniuni rituale, rostindu-le, în genunchi, în faţa Sfantului Altar din Templu.
    Cititorule, Dumnezeu te-a făcut stăpânul absolut al unei puteri, deopotrivă, sublime şi terifiante: Cuvântul! Ce vei face cu el? Vrei să discutăm puţin? Atunci, opreşle-te, o clipă, să ne cunoaştem. (Olimpian Ungherea)

Cunoaştere şi ignoranţă
    Stricăciunea sufletului este ignoranţa: pentru că sufletul care nu ştie nimic despre cele ce sunt, nici despre natura lor, nici despre sine însuşi, nici ceea ce este bine şi nici ceea ce este rău, este orbit, este lăsat pradă pasiunilor trupeşti şi rob simţurilor sale. Dimpotrivă, virtutea sufletului este cunoaşterea; cunoaşterea înseamnă, însă, infinit altceva decât simţirea, decât perceperea (urnii prin cele cinci simţuri naturale; mai mult, cunoaşterea este sfârşitul simţirii, întrucât harul cunoaşterii este divin. învăţătura aceasta trebuie înţeleasă în tăcere. (Hermes Trismegistus)

Divina Comedie

Despre Divina Comedie s-a tot scris. Putini sunt insa cei care cunosc ascunzisurile acestei opere care apartine acum literaturii universale. In Divina Comedie aflam despre coborarea lui Dante in Infern si trecerea prin purgatoriu culminand cu ascensiunea in Paradis, terminand cu apoteoza unirii cu Divinul. Poemul lui Dante tinde catre o reprezentare ampla si dramatica a realitatii cumva apropiata de spiritualitatea tipica epocii sale. A fost scrisa in dialect toscan, si nu intamplator; toscanii erau recunoscuti pentru cultura ezoterica si oculta avand abilitati de definire a nevazutului. Comedia o reprezinta intamplarea in sine; inceputul dramatic, cu trecerea prin cele noua cercuri/niveluri ale infernului si finalul fericit cu ajungerea in Paradis. (dupa cum explica autorul insusi intr-o scrisoare adresata lui Cangrande della Scala).

Pe Beatrice Portinari, figura feminina, Dante a vazut-o prima data cand amandoi erau de aproape noua ani: „Mi-a aparut invesmantata intr-o culoare simpla si demna, incinsa si impodobita in chipul in care-i sedea bine varstei ei…” Vazand-o, viitorul poet a fost rapit de o dragoste inflacarata, care nu se va stinge niciodata. Era de frumusetea ingerilor si ea a fost flacara care a aprins marele incendiu al poeziei, impulsul initial, primul motor al rotirii sferelor armoniei dantesti. Pentru ea, pentru a o preamari, Dante a iesit “din ceata celor multi” si si-a tinut solemnul legamant de a scrie despre ea lucruri care n-au mai fost scrise vreodata despre o femeie, pe lume.

Atributul de "divina" i-a fost acordat de Giovanni Boccaccio in biografia sa "Trattatello in laude di Dante", ca un omagiu datorat extraordinarei ei frumuseți artistice, și apare pentru prima data intr-o tiparitura din 1555 a editorului venețian Ludovico Dolce.

Intalnirea cu Beatrice, la noua ani, este evenimentul capital al copilariei lui Dante si de la care izvoraste intregul curs al fluviului vietii sale. Noua ani mai tarziu, in 1283, avea s-o zareasca din nou, imbracata in alb, trecand pe drum, intre doua femei. Ochii ei s-au intors catre adolescentul infiorat de dragoste si de asteptare si s-au aplecat usor, salutandu-l. Retras in solitudinea camerei sale, gandindu-se profund la ea, Dante este atins de aripa poeziei si scrie, la 18 ani, primele sale versuri. Vrand sa-si ascunda iubirea, dupa regulile galanteriei de atunci, Dante isi intoarce privirile spre o alta. Beatrice ii va refuza salutul, iar Dante va fi profund nemangaiat. O va revedea la o sarbatoare florentina si este emotionat pana la lesin. Poate si pentru faptul ca acum Beatrice Portinari era sotia lui Simone dei Bardi, un bosorog cu lovele.

Nu se stie nimic despre viata Beatricei, a carei casatorie fusese probabil provocata de interese financiare. Deasupra tuturor s-a ridicat poezia, acordand Beatricei nemurirea, pe care niciun imens tezaur nu ar putea-o darui.

Folco Portinari, tatal Beatricei, a murit la 31 decembrie 1289. Moartea acestui om „bun in cel mai inalt grad”, asa cum avea sa-l caracterizeze Dante, il izbeste profund pe poet, care are presimtirea mortii Beatricei. Aceasta se va intampla, fatal, in iunie 1290, cand ea implinise numai 24 de ani!

Dupa moartea ei, Dante este covarsit de durere, sfarsit, pe tarmurile mortii si el. Isi cauta mangaierea in studiul filosofiei si in poezie, exaltand, pentru eternitate, amintirea iubirii. O va regasi pe Beatrice in gradinile Paradisului, in „Divina comedie”!

Poemul a fost scris de Dante in timpul exilului sau intre 1304 și 1321, acțiunea este situata de autor in primavara anului 1300, in saptamana dinainte de Paște, cand Dante inteprinde calatoria in "lumea de dincolo". Este anul sfant ("Il Grande Giubileo") instituit de Papa Bonifaciu al VIII-lea, socotit jumatatea duratei previzibile a lumii.

Divina Comedie povestește calatoria lui Dante in cele trei lumi ale "vieții de apoi", in care se proiecteaza raul și binele lumii terestre, fiind condus la inceput de poetul Virgiliu, simbol al rațiunii, apoi de Beatrice, simbol al credinței. Poemul este compus din trei parți (trei cantiche: Inferno, Purgatorio, Paradiso), cuprinzand 100 de canturi, 33 pentru fiecare parte, plus un cant introductiv la inceputul Infernului, și este scris in versuri endecasilabice grupate in "terține" ("terza rima").

Infernul

Poemul incepe in noaptea de Vinerea Mare, in anul 1300. Dante, care implinise 35 de ani, jumatate din speranta de viata biblica a 70 (Ps:90-10), se rătăceşte într-o pădure întunecată. La un moment dat acesta dă de o colină, pe care încearcă să urce însă este oprit de o panteră, un leu şi o lupoaică.Acestea vor să-l facă să reintre în pădurea întunecată. În timp ce coboară împins de cele trei fiare se întâlneşte cu umbra lui Virgiliu. Acesta este trimis de către doamna lui Dante, Beatrice, pentru a-i oferi acestuia o călătorie în Infern. La început acesta nu acceptă dar mai apoi este convins şi acceptă călătoria, pornind cu Virgiliu spre Poarta Infernului. Odată intraţi în Infern, dau de primul grup de păcătoşi care au fost toată viaţa lor indiferenţi, iar acum sunt pedepsiţi să alerge veşnic şi fără rost după un steag. Trec primul fluviu al Infernului, Aheronul, ajutaţi de Charon, celebrul luntras şi ajung în primul cerc, limbul, Castelul Înţelepţilor.

Din acest cerc, face parte şi călăuza lui Dante, precum şi foarte multe spirite de poeţi antici şi alţi oameni de seamă: Socrate, Platon, Tales, Ptolomeu, Omer, Oraţiu, Lucon şi alţii. Toţi aceştia sunt pedepsiţi moral, deoarece nu au crezut în Dumnezeu.

În al doilea cerc, aceştia îl întâlnesc pe Minos, judecătorul Infernului. Acesta dă pedeapsa în funcţie de numărul încolăcirilor cozii în jurul trupului său. Acest număr arată în al câtelea cerc din Infern trebuie să fie aruncat păcătosul. Cei doi ajung în cercul păcătoşilor din dragoste. Aici se reliefează cel mai bine, povestea de dragoste dintre Francesca Rimini şi Paolo Malatesta. Pe lângă sufletele lor păcătoase, mai există în cerc şi sufletul Elenei, Tristan, Paris şi alţii.

Cercul al treilea este destinat lacomilor, care sunt pedepsiţi cu o ploaie rece şi grea, specificul acesteia fiind monotonia. La aceştia latră Cerber, câinele cu trei capete şi coadă de peşte. Aici Dante îl întâlneşte pe Ciacco dell’ Angiullaria, un poet florentin care-i prevesteşte exilul.

Zgârciţii şi risipitorii sunt pedepsiţi în al patrulea cerc. Aceştia sunt împărţiţi în două cete, una a zgârciţilor şi cealaltă a risipitorilor şi sunt osândiţi să alerge de-alungul cercului şi să rostogolească în acelaşi timp mari greutăţi, insultându-se reciproc. Risipitorii strigă zgârciţilor “ce tot aduni”, iar zgârciţii risipitorilor “ce tot arunci”. Din acest cerc se face văzut fluviul Stix, al doilea fluviu al Infernului. În acesta se ivesc suflete omeneşti: mânioşii şi leneşii; iar după Stix se vede Cetatea Dite.

Cu ajutorul lui Flegias, luntraşul Stixului, cei doi trec fluviul, în drum fiind atacaţi de sufletul lui Filippo Argenti, un adversar politic al lui Dante. Aceştia scapă de el cu ajutorul lui Vergilius şi ajunşi pe celălalt mal, sunt opriţi de diavoli să intre în cetate. Salvarea lor este un trimis ceresc care va deschide poarta cetăţii Dite. În timpul aşteptării acestuia, cei doi întâlnesc Furiile care seamănă răzbunarea şi gâlceava.

Aceştia pătrund în cetate şi ajung în cercul al şaselea. Dante îl întâlneşte pe Forinata, un alt adversar politic care împreună cu ceilalţi eretici din cerc stau în morminte înflăcărate. Acesta îi prezice lui Dante exilul. În timp ce Dante se opreşte pentru a se obişnui cu mirosul insuportabil exaltat de adâncul Infernului, Virgiliu îi descrie topografia morală a Infernului. Domnaţii sunt împărţiţi în trei grupuri: necumpătaţii, sâlnicii, înşelătorii.

În al şaptelea cerc, care este alcătuit din trei brâuri, îl întâlnesc pe Minotaur, fiorosul monstru mitologic care este doborât de Virgiliu numai cu vorbe jignitoare. Trecerea Flegetonului, fluviul cu sânge clocotitor, este posibilă datorită centaurilor. Centaurul Nes îi poartă peste apele fluviului de sânge, unde stau înecaţi, în funcţie de păcat, mai mulţi domnaţi. Pe celălalt mal, pătrund în Pădurea Sinucigaşilor. Aici fiecare copac este un suflet de om. Tot aici cei doi îi cunosc pe risipitori şi pe mânioşi.

În al treilea brâu, violenţii împotriva lui Dumnezeu erau chinuiţi printr-o ploaie de flăcări.Dante cunoaşte originea fluviilor Infernului: în afară de cap, tot restul trupului este străbătut de crăpături care lăcrimează. Aceste lacrimi unite formează fluviile infernale. Brunnetto Latini îi prevesteşte din nou exilul lui Dante.

Tot în acest brâu sunt pedepsiţi şi violenţii împotriva firii tot prin ploi de flăcări. Dante îl întâlneşte pe monstrul Gerion, care este simbolul fraudei. Cămătarii sunt condamnaţi să poarte în eternitate o pungă de gât. Gerion este convins de Virgiliu să-i ajute să coboare în prăpastie în cercul al optulea.

Cercul opt este alcătuit din zece bolgii. În primele două bolgii, se află înşelătorii, pezevenghii şi seducătorii. Aceştia sunt împărţiţi în două cete biciuite de către diavol. Simoniacii îşi ispăşesc pedeapsa în bolgia a treia. Aceştia sunt înfipţi cu capul în jos într-un mormânt înflăcărat. În a patra bolgie ghicitorii au capul întors la ceafă, datorită îndrăznelii lor de a încerca să vadă viitorul. A cincea bolgie este locuită de diavoli care îi mint spunându-le că puntea spre bolgia a şasea s-a năruit şi trebuie să o ia pe o creastă spre o altă punte, ori aceasta nu există. În ajutor le sare Ciampolo care îi aruncă pe diavoli în smoală.

Ajungând în bolgia a şasea, îi întâlnesc pe ipocriţi care poartă o manta grea de plumb, aurită. Hoţii sunt înconjuraţi de şerpi în a şaptea bolgie. Dante participă aici la transformarea unui om în şarpe şi a şarpelui în om, tot datorită unei muşcături veninoase. În a opta bolgie, rău sfătuitorii sunt învăluiţi în flăcări. Aici cea mai reprezentativă flacără era cea bifurcată a lui Ulise şi Diomede. Aceştia sunt pedepsiţi pentru şiretlicul pus la cale pentru cucerirea Troiei. Semănătorii de dezbinări sunt pedepsiţi prin sfârtecarea trupului, în a noua bolgie iar falsificatorii aflaţi în a zecea bolgie erau închişi laolaltă ca nişte bolnavi care se îngrămădeau în spitale când bântuie mai rău bolile.

Îeşind din al optulea cerc, aceştia întâlnesc puţul giganţilor. Giganţii erau cufundaţi în el până la brâu. Virgiliu îi promite lui Anteu pomenirea sa în lumea celor vii, în schimbul conducerii celor doi în al noulea cerc.

Cel de-al noulea cerc, alcătuit din patru zone, cuprinde, în prima zonă, pe trădătorii de rude, care sunt scufundaţi în ghiaţă. În a doua şi a treia zonă se găsesc trădătorii de partid. Aici se evidenţiază contele Ugolino care roade capul adversarului său politic.

Ajunşi, în sfârşit, în ultima zonă a Infernului care este zona trădătorilor de Dumnezeu. Aici tot spaţiul este ocupat de Lucifer, stăpânul Infernului, cel mai desavarsit si cel mai frumos inger al Creatiei.

Astfel cei doi poeţi au ajuns în centrul pământului, ocupat de Dis. Acum trebuie să urce în emisferul austral. Drumul este dat de un pârâu, care îi călăuzeşte pe poeţi până la prima frântură de lumină.Prin acea deschizătură. Ochiul lui Dante zăreşte lumina stelelor.

De aici, vor ieși, urcând pentru a vedea din nou "cerul înstelat". Călătorind în lumea fantastică a morților, Dante duce cu sine toate sentimentele și pasiunile celor vii, trage după el - cum s-a scris - tot pământul.

Paradisul

Ajunși în Paradis, Virgiliu se întoarce în Infern. Din acest moment, Dante va fi călăuzit de Beatrice, instrumentul voinței divine. Paradisul, în opoziție cu Infernul, este construit din nouă cercuri orientate spre înălțime. Aici este sălașul celor fără de păcate, al sfinților. Fiecare cerc corespunde unuia din corpurile cerești cunoscute în acea vreme: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn, dominate de cerul stelelor fixe. La sfîrșitul călătoriei Beatrice îl părăsește și Dante, ghidat de Sfântul Bernardo, adresează o rugăciune Sfintei Fecioare. Artistul se contopește cu Dumnezeu, simbolul "Iubirii care pune în mișcare cerul și stelele". Flammarion.