Acest material a fost scris in urma "ratacirilor", unui crestin, prin adunarile neoprotestante.
Unii dintre noi au frecventat adunari neoprotestante in vremea cand erau mai tineri, fiind atrasi de inselatorul lor spirit de simplitate, indaratul careia se ascund ereziile. Altii inca le frecventeaza. Am incercat sa rezum aici ce am observat in adunarile neoprotestante pe care le-am vizitat - baptisti, crestini dupa evanghelie, penticostali. Multi deja regreta atat timpul pierdut, cat si faptul ca atunci nu cunosteau indeajuns de bine ortodoxia sau catolicismul si erau "fermecati" de orice aparenta de evlavie.

Cine sunt neoprotestantii sau pocaitii?

Sub denumirea de "neoprotestanti" sau "pocaiti" sunt inclusi baptistii, evanghelistii, crestinii dupa evanghelie, penticostalii, adventistii de ziua a saptea. Penticostalii sunt aia care vorbesc “in limbi”. Si credeti-ma, i-am auzit; nu este enochiana sau latina, e un fel de pasareasca. Pocainta sau "metanoia" este un termen biblic care inseamna "schimbarea mintii", "intoarcerea de la pacat la Dumnezeu". Implica schimbarea conceptiei despre viata, in sensul privirii ei din perspectiva lui Dumnezeu si nu din perspectiva egoismului propriu. Pocainta inseamna a te cai (a-ti parea rau) de pacatele proprii, a le marturisi lui Dumnezeu si a te ruga lui Dumnezeu pentru iertarea lor, insotita de hotararea ferma de a nu le mai practica. Termenul de "pocainta" nu a aparut odata cu pocaitii, el exista demult in biserici, in Taina Spovedaniei.

Care sunt deosebirile intre neoprotestanti (pocaiti) si ortodocsi?

Neoprotestantii isi bazeaza doctrina pe un anumit moment in care il primesti pe Iisus Hristos ca Domn si ca Mantuitor, localizand data exacta, uneori chiar si ora.
Crestinii insista asupra vietii intru Hristos, asupra continutului ontologic al intalnirii cu Hristos. Indumnezeirea inseamna a fi facut partas la firea Dumnezeiasca. Crestinii considera ca "taina Dumnezeiasca ramane de necunoscut mintii omenesti".
Cand Motovilov, ucenicul Sfantului Serafim l-a intrebat "Care este scopul vietii crestine?", Sfantul Serafim i-a raspuns: "Dobandirea Duhului Sfant".
Neoprotestantii considera ca Il au deja (pe Sfantul Duh) din momentul "intoarcerii la Dumnezeu" sau al "pocaintei".

Cultele neoprotestante sunt niste secte?

Da, sunt secte. Termenul de "secta" este definit in DEX ca fiind o comunitate religioasa desprinsa din biserica oficiala respectiva. (lat. secta, sectans, sectantis: desprindere, separare) Desprinderea de biserica-mama are loc, bineinteles, din cauza dezacordului asupra unor chestiuni doctrinare. Si, un lucru interesant, sectele se definesc tocmai prin acest contrast cu cultul-mama, se raporteaza (critic) mereu la biserica din care s-au desprins. Multi predicatori evanghelici, baptisti, penticostali sau adventisti sunt experti in a cauta si detecta asa-zise erori si coruptie din ortodoxie si in a chema oamenii sa renunte la ortodoxie pentru a se inregimenta in cultele lor. Atunci cand insa li se arata greselele membrilor cultului lor, raspund cu seninatate ca "biserica noastra nu este perfecta, ci perfectibila", fara a le nega si fara a gasi pricina de scindare / sectare in respectivele erori.

Sectarea
Cine a avut ocazia sa frecventeze "adunarile" neoprotestante, a putut constata dezacordurile intre membrii aceluiasi cult si chiar ai aceleiasi "adunari" locale. Din cauza ca fiecare membru este liber sa interpreteze Biblia asa cum doreste, concluziile la care ajung sunt diferite si exista cazuri in care, din cauza acestor dezacorduri, unele grupuri de neoprotestanti se despart de adunarea din care faceau parte, infiintand astfel o noua "biserica".

Cateva exemple de teme de "conflict" intre neoprotestanti:
- mantuirea se poate pierde (tabara "adversa" neoprotestanta sustinand ca mantuirea nu poate fi pierduta)
- o data ce un om s-a pocait, el nu mai pacatuieste (nu mai face "pacate mari"), ci doar greseste (tabara adversa sustinand ca omul cat traieste tot mai pacatuieste)
- teoria predestinarii (a alegerii omului de catre Dumnezeu), tabara "adversa" sustinand ca omul Il alege pe Dumnezeu, spunand acea "rugaciune de primire a lui Iisus in inima"
- legalismul, forma exterioara (infatisarea "stas", baticul, fusta lunga, modul de inchinare importat de la americanii protestanti), in controversa cu charismaticii (care ajung sa sustina ca orice este permis, atata timp cat Il slujesc pe Dumnezeu; neexistand nici o autoritate de care sa tina cont, bineinteles , ei insisi sunt cei care decid daca Il slujesc sau nu pe Dumnezeu)
- botezul (unii isi boteaza copiii de mici, de exemplu dintre crestinii dupa Evanghelie, ramura provenita din crestinii dupa Scriptura, asa cum este de exemplu adunarea din Carol Davila), in timp ce altii boteaza numai maturi (de exemplu, baptistii, la care botezul este doar un simbol, si nu o taina!)

Sectarea (despartirea) de biserica-mama este admisa oricand exista un dezacord.
Asa a luat nastere neoprotestantismul si asa continua si in zilele noastre, actualmente existand mii de formatiuni neoprotestante, care "interpreteaza" fiecare, dupa bunul sau plac, aceeasi Biblie. Exista insa si "neo-neo-protestantii", cei care se autodefinesc prin condamnarea si raportarea critica la cultele neoprotestante din care s-au desprins si care se intalnesc in case, autointitulandu-se "biserica din casa lui Cutare" si sustin ca nu apartin nici unui cult denominational oficial, ci sunt "doar crestini"; binenteles, considera ca au maturitatea duhovniceasca de a interpreta Biblia, nu au nevoie de nimeni altcineva decat de propria lor minte si inaintare spirituala. :-) Adica ei le stiu pe toate, dar daca ii intrebi de evanghelii apocrife sau codexuri ( sa nu mentionez si compendiile) habar nu au cu ce se manaca. Ele de fapt sunt carti, si se citesc.

SCHITA
De ce pocaitii nu isi declara adevaratele intentii deschis? ("blana de oaie")
De exemplu, ei cheama tinerii la o conferinta despre inteligenta emotionala, sau despre orice alte teme "inofensive", serbari, concerte, dar nu declara deschis: uite, scopul nostru este prozelitismul activ: dorim sa avem 2 evenimente pe luna in 7 centre universitare, si dorim sa va prezentam doctrina noastra.
Cati dintre cei implicati in actiunile de evanghelizare cunosc cu adevarat crestinismul din punct de vedere teologal?
Cati dintre cei implicati in actiunile de evanghelizare isi declara deschis, de la inceput, cultul din care fac parte? Va spun eu, nici unul.
Impreuna cu doctrina neoprotestanta, sunt prezentate viziuni denaturate (rauvoitoare) asupra BOR, care este acuzata de lucruri gresit intelese din ortodoxie.
Deci omul nu mai alege intre 2 doctrine: ci intre cea np prezentata mai luminoasa decat este in realitate si cea ortodoxa cu elemente intelese gresit sau cazuri izolate de ortodocsi care gresesc, realizandu-se o generalizare nedorita. Cine cunoaste bisericile NP "din interior" stie ca pot fi gasite destule greseli si aici. Sunt utilizate asadar doua unitati de masura diferite, atunci cand pocaitii prezinta comparatia lor dintre neoprotestantism cu ortodoxie.
- activitatea misionarilor evanghelici americani în tarile cu traditie ortodoxa
- exemple concrete de prezentare rau-voitoare a ortodoxiei (afirmatii false negativiste)
* crestinii sunt denumiti in bisericile neoprotestante "necrestini" ceea ce consider ca este o insulta grava la adresa mea si a celor ca mine.
* ortodoxia este numita "misticism pagan".
* practica isihasta este acuzata ca ar fi o tehnica yoga.
- caracteristici psihologice ale persoanelor apartinand cultelor neoprotestante (le banuim)
- nivelul cultural al persoanelor din adunarile neoprotestante ( nu-l comentez)
- prozelitismul activ este raportat forurilor superioare (numar de persoane convertite)
* concentrarea este pe numarul de oameni "evanghelizati" sau pe a-L slavi pe Hristos?
* distanta intre declaratii si realitatea din bisericile neoprotestante; legalismul, forma.
* adunarile neoprotestante au propria lor Traditie, copiata dupa bisericile din America
* neaga faptul ca ar fi vorba de o traditie si acuza ca fiind pacat Traditia Ortodoxa
* pana la aparitia cultelor neoprotestante, au existat multi oameni dedicati lui Hristos; o mare parte din acestia sunt cinstiti in Ortodoxie ca sfinti, ca martiri, ca mucenici.
* In afara de biserica din primele secole si cultele neoprotestante actuale, pocaitii nu recunosc si nu cinstesc vietile dedicate lui Dumnezeu, in Numele Fiului Sau, Iisus Hristos, si traite prin puterea Duhului Sfant.
* practica botezului
* scoaterea din context a versetului "iata, Eu stau la usa si bat"; intemeierea unei dogme pe un verset scos din context; ignorarea atator altor versete referitoare la mantuire, la Imparatia lui Dumnezeu, la viata vesnica.
* inchinarea la Biblie, bibliolatria
* multi neoprotestanti sustin ca ei au o legatura cu Dumnezeu si "inteleg", prin Biblie, adunare, rugaciune, imprejurari, sau prin frati, anumite lucruri specifice pe care Dumnezeu li le transmite (de ex. "am inteles ca Dumnezeu doreste sa ma casatoresc cu Vasilica"; "am inteles ca Dumnezeu doreste ca eu sa plec in "misiune" la Navodari "; sau "am inteles ca Dumnezeu nu aproba modul de inchinare cu instrumente". Asadar, admit ca Dumnezeu poate avea ceva specific de transmis azi omului. Dar concomitent neaga ca Dumnezeu ar fi avut ceva specific de transmis omului timp de secole: ceea ce crestinii numesc Sfanta Traditie, rezultat al unor vieti dedicate lui Hristos. Pentru neoprotestanti, nu exista decat crestinii din primii secole si "pocaitii" din zilele noastre. Restul crestinilor sunt priviti ca "gresiti" sau, mai jignitor, ca "necrestini"
- avand in vedere metodele agresive de prozelitism neoprotestant (abordarea "om la om" pe strada, "fitzuici" in cutiile postale), este nevoie ca crestinii sa isi cunoasca cat mai bine religia, pentru a putea contraargumenta afirmatiile eronate care le sunt puse inainte.

"Se poate pierde mantuirea?"
Iata o intrebare care aruncata intre neoprotestanti va starni intotdeauna discutii contradictorii.
Unii sustin ca se poate pierde, daca faci pacate "de moarte", ceilalti sustin ca de vreme ce este darul lui Dumnezeu, nu ti-o mai ia inapoi.
Toti pocaitii pornesc insa de la siguranta ca ei au mantuirea. Nu poti dicuta despre "a pierde" ceva decat daca ai acel ceva. Si cum de au ei mantuirea? Simplu, iti vor raspunde. Prin credinta in Dumnezeu, in moartea Fiului Sau, Iisus Hristos pe cruce.

Dar oare chiar asa stau lucrurile?
Pocaitii se bazeaza pe credinta. Masura de credinta fiecare om a primit-o de la Dumnezeu. Cum era credinta lui Petru cand mergea pe ape? Asa este si credinta noastra. Oscileaza. Cel ce ne tine este Dumnezeu, intinzandu-ne mana (Matei 14:22-36) "Doamne, cred, ajuta necredintei mele!" In Biblie scrie care sunt conditiile legate de mantuire, este adevarat. Dar este o eroare de logica faptul ca NP isi inchipuie ca "judecata" lor, ca oameni, nu ar tine de interpretarea lor. Nici macar Petru nu a avut "credinta absoluta", cu toate ca a avut credinta, de vreme ce a mers pe ape... "Cred Doamne, ajuta necredintei mele" este un alt exemplu a cat de efemera, oscilanta poate fi credinta omeneasca. In fine, fiecare isi cunoaste inima si comparativ cu credinciosia lui Dumnezeu (intr-adevar infinita, absoluta, perfecta) nu cred sa existe om care sa poata declara cu mana pe inima decat, la fel: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele". Presupunerea gresita de la care pleaca neoprotestantii este ca ei cred in Dumnezeu, in moartea Fiului Sau pe cruce, pentru iertarea pacatelor. Spun "gresita" pentru ca Cel care va da verdictul daca am crezut cu adevarat sau nu nu este doar un simplu om. Una din fatetele fariseismului este reductionismul lui "a crede" la simplul nivel intelectual, ori in Biblie citim ca exista "credinta moarta", "credinta vie", ba chiar "dracii cred si tremura" ... nu este totul simplu, reductionist, un act mental "cred". Masura de credinta pe care Dumnezeu o da fiecaruia nu este neaparat un concept de tip da/nu, o variabila categorica (asa cum reductionist este considerata), ci o variabila continua. Sunt convins ca eu, cu mintea mea de om, nici nu pot cuprinde si cunoaste decat in parte ceea ce inseamna cu adevarat credinta. Credinta cu adevarat are numai Dumnezeu, la fel cum si dragoste si intelepciune are si este El. Cel care cunoaste inimile, conditiile, circumstantele, Cel care stie totul, cat a cunoscut fiecare si cat nu a cunoscut, dar si deciziile pe care le-a luat in fiecare clipa a vietii, nu doar "la un moment dat", si faptele si inima si intreaga fiinta, numai El poate da verdictul "CINE e mantuit si CINE nu e mantuit". Restul sunt interpretari ale oamenilor, o alta traditie (prezentata drept non-traditie). In Biblie sunt scrise conditiile pentru mantuire, este adevarat, dar judecata finala nu ne apartine noua, ca oameni imperfecti. Este o utopie sa indraznim sa punem mintea noastra parazitata de atatea erori alaturi de judecata lui Dumnezeu. Un punct de vedere ar fi , tocmai aceasta "baza pe mintea proprie" considerat o erezie.
Din nou- citate din Biblie pot fi date gramada. Presupunerea ca mintea noastra poate decela "cine crede" si "cine nu" este in discutie, nu Sfanta Scriptura.