Ca tot vorbeam de simboluri

Alessandro Volta (n.18 februarie 1745, Como, Italia - d.5 martie 1827, Camnago lângă Como), fizician italian, a inventat pila electrică, iar numele său a fost dat unităţii de tensiune electrică (volt).

Simbolistica leilor înaripaţi este una a păcii şi aceştia se pot vedea într-o multitudine de alte locaţii cum ar fi templele asiriene şi Porţiile lui Xerxes la Persepolis şi leul înaripat de la Babylon. Leul Sfântului Marcu este o reprezentare zoomorfă a unui leu înaripat care apare pe efigii, ca statuie, reprezentări iconografice sau stindarde. El este asociat evanghelistului Marcu a cărui naraţii apar în Noul Testament al Bibliei sau "Sfintei Scripturi" creştine. El a fost timp de un mileniu simbolul Serenisimei Republici Veneţiene şi este asociat în continuare cu oraşul italian Veneţia. Leul "marcian" venetian îşi are originile în Assyria, antedatându-l pe leul lui Iuda (sau din Iudeea), tot de tradiţie biblică dar în filiaţia Vechiului Testament. Aripile i s-au adaugat atunci cand el a fost asociat cu evanghelistul Noului Testament Marcu. Leul lui Iuda (personaj pomenit în capitolul Facerea al Vechiului Testament), figurează pe drapelul de azi al Ierusalimului.

Punctul incercuit, circumpunctul sau cercul cu punct in centru este un simbol antic care simbolizeaza:

-Soarele , Ra 

Ra este un zeu egiptean reprezentând o personificare a soarelui, fiind cel mai puternic din toţi zeii. Era venerat la Heliopolis (Cetatea Soarelui). Reprezentarea obişnuită era a unui om cu un cap de şoim şi cu un disc solar deasupra capului. In mana tine Anch-ul, crucea crestina. Simbolurile lui Ra sunt discul şi cercul cu un punct înăuntru.

-Masa solara in astronomia moderna

-Soarele / o zi solara in filozofia chineza.

Benjamin Franklin (n. 17 ianuarie 1706, Boston - d. 17 aprilie 1790) este una dintre cele mai cunoscute personalităţi din istoria Statelor Unite, fiind diplomat, om de stiinţa, inventator, filozof, profesor şi om politic.

Oricare dintre acestea l–ar fi facut faimos: a organizat prima bibliotecă din America, a inventat multe lucruri, printre care şi paratrăsnetul, şi i-a uimit pe oamenii de ştiinţă din toată lumea cu experienţele sale cu electricitatea.

În acea vreme era cunoscut şi în Europa, el fiind cel care i-a convins pe englezi să retragă "Legea timbrului", şi de asemenea i-a convins pe francezi să intervină în Războiul de Independenţă. În Statele Unite, el a ajutat la Declaraţia de Independenţă şi la Constituţia SUA.

Ceasul de pe Independence Hall indica ora 2:22. In cele patru colturi, deasupra cifrei 100 se vad Crinii Regali. Langa Franklin, foarte discret, in interiorul sigiliului departamentului trezoreriei, se afla balanta, echerul si cheia. Franklin are la vedere 3 nasturi.

Niels Henrik David Bohr (n. 7 octombrie 1885, Copenhaga - d. 18 noiembrie 1962), fizician danez de origine evreiască (din partea mamei), care a avut contribuţii esenţiale la înţelegerea structurii atomice şi a mecanicii cuantice. Niels Bohr a fost profesor de fizică şi directorul Institutului de Fizică Teoretică din Copenhaga. A fost autorul modelului atomic care îi poartă numele. A adaptat teoria cuantică la studiul structurii atomice şi s-a preocupat de cercetări de fizică nucleară. Pentru contribuţiile sale fundamentale, Bohr a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1922.

Pe spate, deja cunoscuta creionare a balaurului rapus iar in dreapta, cercul in cerc cu o sexagrama discreta in mijloc. Pe fata deasemenea un simbol al soarelui. "500" este in mijlocul optului culcat.

Carl Friedrich Gauß, latinizat Carolo Friderico Gauss, (n.30 aprilie 1777, Braunschweig - d. 23 februarie 1855, Göttingen) a fost un matematician, fizician şi astronom german celebru.

Scrierile lui Gauss (404 la număr, doar 178 publicate) sunt destinate mai multor domenii, de la discipline ale matematicii, fizicii şi până la geodezie, sau astronomie. A fost în general un solitar, lucru deprins din copilărie, reţinându-şi mare parte din gânduri, temându-se pentru reputaţia sa, astfel neîmpărtăşindu-şi ideile comunităţii ştiinţifice decât atunci când era foarte sigur de demonstraţia lui. Se apleca asupra unor domenii restrânse, faţă de restul adoptând o atitudine rece, ca de gheaţă (aşa cum îi arăta Humboldt lui Schumacher, într-o scrisoare din 18 octombire 1828). Nu îi plăceau disputele, nici formalităţile, iar dacă ar fi dorit, ar fi putut fi un excelent profesor iar ideile sale prezente în notiţe, însemnări, ar fi grăbit dezvoltarea matematicii. Un conservator şi un naţionalist, Gauss, îşi admira înaintaşii, aşa numiţii cercetători-aristocraţi, cei care fără griji materiale, se puteau dedica ştiinţei având având asigurată securitatea financiară. Geniul său se oprea însă la graniţa ştiinţei, preferând lectura uşoară, fără autori la modă în vremea sa Goethe, Schiller, sau Shakespeare.

Dedekind, unul din studenţii săi îl caracteriza mai târziu, astfel :

„De obicei lua o atitudine confortabilă, privind în jos, puţin încovoiat, cu mâinile încrucişate. Vorbea liber, foarte clar, simplu, dar când voia să accentueze un nou punct de vedere... atunci îşi ridica capul, se întorcea către unul care şedea alături şi se uita la el cu frumoşii şi pătrunzătorii săi ochi albaştri în timpul discursului emfatic...Dacă pornea de la explicarea unor principii până la formule matematice, atunci se ridica, şi într-o postura dreaptă, maiestuoasă, scria pe o tablă de lângă el cu scrisul său frumos; întotdeauna continua cu economia. Pentru exemplele numerice, pe a căror completare riguroasă el punea mare valoare, el aducea datele necesare pe bileţele.“

n domeniul matematicii, Gauss s-a remarcat încă de mic, uimindu-şi profesorii din şcoala primară prin găsirea unei metode de calcul a sumei întregilor până la 100 astfel: 1 + 100 = 101, 2 + 99 = 101, 3 + 98 = 101, astfel încât e nevoie doar de făcut calculul: 50 × 101 = 5050. Opera se axează pe teoria numerelor, analiză matematică, geometrie diferenţială, sau statistică, Gauss publicându-şi doar o parte din cercetări, într-un stil spartan, astfel încât erau puţini cititori ai operei sale în acele vremuri.

Gauss s-a arătat interesat şi de existenţa unei geometrii ne-euclidiene, el discutând lucrul acesta cu Farkas Bolyai, Gerling sau Schumacher. Când fiul lui Farkas Bolyai, János, descoperă geometria Ne-Euclidiană în 1829, Gauss îi scrie lui Farkas Bolyai: „A-i lăuda munca ar însemna să mă laud pe mine, deoarece conţinutul lucrării...coincide aproape cu meditaţiile mele, gânduri care mi-au ocupat mintea în ultimii 35 de ani“. Pe spate, din nou cercul in cerc, iar sextantul nu reprezinta altceva decat armonia dintre compas si echer. Cele doua unite, pot forma diferite instrumente de masura de inalta precizie. Pe fundal, pe langa radicali si alte semne matematice, gasin ")" si "<" suprapuse. Compas si echer ? Steaua lui David este discreta. 

Maria Skłodowska-Curie, cunoscută şi ca Marie Curie, după numele său francez (n. 7 noiembrie 1867, Varşovia; d. 4 iulie 1934, Sancellemoz, Franţa) a fost o savantă poloneză stabilită în Franţa, dublu laureată a Premiului Nobel. A fost prima femeie care a primit un premiu Nobel şi singurul savant care a primit două premii Nobel în două domenii ştiinţifice diferite (fizică şi chimie). A introdus în fizică termenul de radioactivitate. Este cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivităţii naturale şi al aplicaţiilor acestora în medicină. A fost soţia unui laureat al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, şi mama unei laureate a Premiului Nobel (Irène Joliot-Curie). Cu excepţia fiicei sale Ève Curie (scriitoare), toţi descendenţii săi vor urma cariere ştiinţifice.

Sistemul heliocentric ?

Charles Darwin (n. 12 februarie 1809, Shrewsbury, Shropshire - d. 19 aprilie 1882, Down, lângă Beckenham, Kent) este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog şi autor de cărţi, fondatorul teoriei referitoare la evoluţia speciilor de plante şi animale (teoria evoluţionistă). A observat şi a demonstrat că toate speciile de forme de viaţă au evoluat de-a lungul timpului din anumiţi strămoşi comuni, proces pe care l-a numit "selecţie naturală",^[1] toate acestea fiind publicate în cea mai celebra scriere a sa, "Originea speciilor", publicată în 1859.

Teoria evoluţionistă a fost acceptată de către comunitatea ştiinţifică şi publicul larg încă din timpul vieţii sale, în timp ce teoria selecţiei naturale a fost considerată ca prim argument al procesului evoluţiei abia prin anii 1930'^[2] iar acum constituie baza evoluţionismului sintetic.

Ooo, spirale spirale si iar spirale. Piatra de pe cercelul reginei are sase laturi. Ra langa Darwin. Colibriul care priveste prin lupa,... (revin cu amanunte; sunt prea multe)

Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm - d. 18 aprilie 1955, Princeton) a fost un fizician evreu german, apatrid din 1896, elveţian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin şi Princeton. Autorulteoriei relativităţii. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică.

Cele mai multe dintre contribuţiile sale în fizică sunt legate de teoria relativităţii restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, şi de teoria relativităţii generalizate (1915) care extinde principiul relativităţii mişcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitaţiei.

Alte contribuţii ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarităţii, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicaţii în mecanica cuantică, explicarea mişcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziţiei atomice, teoria cuantelor pentrugazul monoatomic, proprietăţile termice al luminii (al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiaţiei (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară şi geometrizarea fizicii.

Una din formulele sale celebre este E=mc², care cuantifică energia disponibilă a materiei. Pe această formulă se bazează atomistica, secţia din fizică care studiază energia nucleară.

Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul ştiinţei. A fost un activ militant al păcii şi susţinător al cauzei poporului evreu căreia îi aparţinea.

Einstein a publicat peste 300 de lucrări ştiinţifice şi peste 150 în alte domenii.

Cercul in cerc, continuitatea, steaua in opt colturi.

Guglielmo Marconi (n. 25 aprilie 1874 la Bologna - d. 20 iulie 1937 la Roma) a fost inginer şi fizician italian, inventatorul telegrafiei fără fir şi a antenei de emisie legate la pământ, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1909împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuţiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir.

Leul Marcian, scutul templier, steaua cu opt colturi, heliocentrismul.

Galileo Galilei (n. 15 februarie 1564 – d. 8 ianuarie 1642) a fost un fizician, matematician, astronom şi filosof italian care a jucat un rol important în Revoluţia Ştiinţifică. Printre realizările sale se numără îmbunătăţirea telescoapelor şi observaţiile astronomice realizate astfel, precum şi suportul pentru copernicanism. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaţionale moderne”, „părintele fizicii moderne”, „părintele ştiinţei”, şi „părintele ştiinţei moderne”. Stephen Hawking a spus că „Galileo, poate mai mult decât orice altă persoană, a fost responsabil pentru naşterea ştiinţei moderne.”

Mişcarea obiectelor uniform accelerate, predată în aproape toate cursurile de fizică la nivel de liceu şi început de facultate, a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii. Contribuţiile sale la astronomia observaţională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus, descoperirea celor mai mari patru sateliţi ai lui Jupiter (denumite în cinstea sa lunile galileene), şi observarea şi analiza petelor solare. Galileo a lucrat şi în ştiinţa aplicată şi în tehnologie, îmbunătăţind tehnica de construcţie abusolelor.

Susţinerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă, o mare majoritate a filosofilor şi astronomilor încă susţinând (cel puţin declarativ) viziunea geocentrică cum ca Pământul ar fi centrul universului. După 1610, când a început să susţină public heliocentrismul, a întâmpinat o puternică opoziţie din partea a numeroşi filosofi şi clerici, doi dintre aceştia din urmă denunţându-l inchiziţiei romane la începutul lui 1615. Deşi la acea vreme a fost achitat de orice acuzaţie, Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals şi contrar Scripturii” în februarie 1616, iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susţinerea sa—ceea ce a promis să facă. După ce, mai târziu, şi-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare, Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, publicată în 1632, a fost judecat de Inchiziţie, găsit „vehement suspect de erezie”, forţat să retracteze şi şi-a petrecut restul vieţii în arest la domiciliu.

Leul Marcian din nou, scutul templier, anomalia arhitecturala. Volta, Franklin, Bohr, Gauss, Einstein, Regina Angliei, Huygens, Jefferson, etc, toti privesc inainte. Efectul de perspectiva da senzatia ca din orice unghi privesti la bancnota, ei se uita la tine. Galileo insa are o privire increzatoare, a celui care stie. Se uita in sus, spre stele, acolo unde este sigur ca nu exista incertitudine. Departe de barierele si limitele impuse de biserica. Atata curaj si indrazneala a avut, incat la sfarsitul retractarii pe care a fost fortat sa o faca public, a pronuntat celebra "e pur si muove". Asemanarea cu Moise insa i-a oprit pe inchizitori in a-l mai deranja. In comparatie, Darwin care are privirea posomorata, in jos. 

Christiaan Huygens (n. 14 aprilie 1629 – d. 8 iulie 1695) a fost un matematician, astronom şi fizician olandez. S-a născut în Haga, fiind fiul lui Constantijn Huygens. A studiat dreptul şi matematica la Universitatea din Leyda şi la College of Orange dinBreda, iar apoi interesul i s-a orientat către ştiinţe. În general, istoricii consideră că a fost savantul cu care a început revoluţia ştiinţifică.

Thomas Jefferson (n. 13 aprilie 1743 - d. 4 iulie 1826) a fost al doilea vicepreşedinte şi al treilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii (1801 - 1809), autor al Declaraţiei de Independenţă (1776), şi unul dintre cei mai influenţi dintre "părinţii fondatori" ai Statelor Unite. Evenimentele majore din timpul preşidenţiei sale includ Louisiana Purchase (1803), Actul Embargoului din 1807 şi expediţia Lewis şi Clark (1804 – 1806).

Thomas Jefferson a fost un filozof al politicii, care a promovat liberalismul clasic, republicanismul şi separarea bisericii de stat. Jefferson a fost autorul lucrării Statutul Virginiei pentru libertatea religioasă (1779, 1786), care a fost baza scrierii Primului Amendament al Constituţiei Statelor Unite şi totodată parte a seriei primelor zece amendamente ale Constiţiei Statelor Unite (The Bill of Rights, 1791).

Numele lui Jefferson a devenim omonimul conceptului de democraţie jeffersoniană, iar Thomas Jefferson însuşi a fost atât fondatorul cât şi liderul Partidului Democrat-Republican care a dominat scena politică americană pentru circa un sfert de secol, fiind precursorul Partidului Democrat de astăzi din Statele Unite.

Jefferson a fost de asemenea al doilea guvernator al Virginiei (1779 - 1781), primul secretar de stat (1789 - 1795), şi al doilea vicepreşedinte al Statelor Unite (1797 - 1801).

Ca o completare armonioasă a carierei sale politice, Jefferson a fost agricultor, horticultor, arhitect, etimolog, paleontolog, criptoanalist, autor de studii, scriitor, statistician, avocat, inventator, violonist şi fondator al Universităţii din Virginia. Thomas Jefferson este considerat ca fiind printre cei mai remarcabili ocupanţi ai fotoliului de preşedinte al Statelor Unite ale Americii.

Cu ocazia primirii a 49 de laureaţi ai premiului Nobel la Casa Albă, în anul 1962, preşedintele John Fitzgerald Kennedy a făcut o referire la Thomas Jefferson şi la acei savanţi spunând: "Cred că această [adunare] este cea mai extraordinară colecţie de talente şi de cunoştinţe umane care a fost vreodată adunată în Casa Albă, cu excepţia posibilă a [momentului] când Thomas Jefferson lua masa [de unul] singur," conform originalului în engleză: "I think this is the most extraordinary collection of talent, of human knowledge, that has ever been gathered at the White House, with the possible exception of when Thomas Jefferson dined alone."

Juri Boskovic

Jurij Vega

Kristian Birkeland

Leonhard Euler (pronunţat oiler) (AFI /ˈɔɪlər/) (n. 15 aprilie 1707, Basel, Elveţia - d. 18 septembrie 1783, Sankt Petersburg, Rusia) a fost un matematician şi fizician elveţian. Leonhard Euler este considerat a fi fost forţa dominantă a matematicii secolului al 18-lea şi unul dintre cei mai remarcabili matematicieni şi savanţi multilaterali ai omenirii. Alături de influenţa considerabilă pe care a exercitat-o asupra matematicii şi matematizării ştiinţelor stau atât calitatea şi profunzimea, cât şi prolificitatea extraordinară a scrierilor sale, opera sa exhausivă (dacă ar fi publicată vreodată) putând cu uşurinţă umple 70 - 80 de volume de dimensiuni standard.

Louis Pasteur (n. 27 decembrie 1822, Dole-Arbois — d. 28 septembrie 1895, Villeneuve l'Etang) a fost un om de ştiinţă francez, pioner în domeniul microbiologiei.

Marie Curie

Marius Mercator (născut, probabil, în Africa de Nord aproximativ 390; a murit la scurt timp după 451) a fost un scriitor catolic ecleziastic.

În 417 sau 418 el a fost la Roma, unde a scris două anti-tratate Pelagie, unde au fost prezentate de Augustin de Hipona ^[1]. De la 429 până pe la 448 el a fost în Constantinopol.

Lucrarile lui, au fost in cea mai mare parte traduceri si compilatii de fragmente eretice, dar şi ortodoxe dupa scriitori teologi greci, a fost editat de Jean Garnier (Paris, 1673), republicat în Migne (Patrologia Latina, XLVIII, Paris, 1846). Ele au fost, de asemenea, editate de Baluze (Paris, 1684), retipărite cu corecturi în Andrea Gallandi, "Bibliotheca veterum Patrum", VIII (Veneţia, 1772), 613-738. Tratate lui "Commonitorium Nomine super Cælestii"  şi "Commonitorium Adversus hæresim Pelagii et Cælestii Vel Etiam Scripta Juliani" sunt impotriva pelagienilor. Împotriva nestorienii a scris Epistola de hæresim discrimine altele Nestorii et dogmata Pauli Samosateni, Ebionis, Photini atque Marcelli şi blasphemiarum Nestorii XII-Capitulele.

Michael Faraday (22 septembrie 1791-25 august 1867) a fost un fizician şi chimist englez.

În fizică face cercetări importante privind cunoaşterea electromagnetismului şi dezvoltarea aplicaţiilor acestuia.

Îşi propune producerea curentului electric cu ajutorul magnetismului, experienţe pe care le începe în anul 1821, terminându-le cu succes în anul 1831. Experienţele lui completează cercetările fizicianului şi matematicianului francez André Marie Ampère referitoare laforţele electromagnetice, reuşind rotirea unui circuit parcurs de un curent electric într-un câmp magnetic. Practic descoperă principiul de funcţionare a motorului electric cu magneţi permanenţi.

În anul 1831 descoperă inducţia electromagnetică, reuşind să realizeze conversia electromecanică a energiei.

Faraday arată după o serie de experimentări că electricitatea se obţine prin inducţie, prin frecare, pe cale chimică sau termoelectrică.

A propus reprezentarea câmpului magnetic prin linii de forţă (sau linii de câmp) şi arată că acţiunile electrice şi magnetice se transmit din aproape în aproape, cu viteză finită. Combate astfel concepţia mecanicistă conform căreia aceste acţiuni se transmit la distanţă instantaneu cu viteză infinită, independent de mediu, după modelul mecanic al forţelor de gravitaţie.

Faraday arată că noţiunile de câmp electric şi câmp magnetic pe care le-a introdus ca forme de existenţă a materiei, stau la baza interpretării materialiste a fenomenelor electomagnetismului. Au fost dezvoltate de James Clerk Maxwell, cunoscute ca ecuaţiile lui Maxwell.

Ca preţuire a cercetărilor sale şi a contribuţiei sale în fizică, denumirea unităţii de capacitate se numeşte "Farad", iar numărul care exprimă cantitatea de electricitate necesară depunerii prin electroliză a unui atomogram dintr-un element - "constanta lui Faraday".

Nicolaus Copernic (germ. Nikolaus Kopernikus, pol. Mikołaj Kopernik) (n. 19 februarie 1473, în oraşul liber hanseatic Torun, aflat azi în Polonia - d. 24 mai 1543, Frauenburg, astăzi Frombork, Polonia), astronom şicosmolog, matematician şi economist, preot şi prelat catolic, a dezvoltat teoria heliocentrică a sistemului solar.

Între anii 1503 şi 1510, Copernic locuieşte în palatul episcopal al unchiului său în Lidzbark Warmiński, ajutându-l la administraţia diocezei. În acest timp redactează un scurt tratat de astronomie, "De Hypothesibus Motuum Coelestium a se Constitutis Commentariolus", care va fi publicat postum mult mai târziu, în secolul al XIX-lea. În 1512, înainte de a împlini 40 de ani, Copernic scrisese deja Comentariolus, o descriere a modelului heliocentric al sistemului solar, manuscrisul fiind însă destinat numai apropiaţilor. În acelaşi an se mută la Frauenburg, face parte din comitetul "Concilului din Laterano" (1515) pentru reforma calendarului şi începe să lucreze la opera sa fundamentală, "De Revolutionibus Orbium Coelestium" ("Despre mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti"), pe care o termină în 1530, dar va fi publicată abia în anul 1543, cu puţin înainte de moarte, fiind conştient de contradicţiile cuprinse faţă de doctrina oficială a Bisericii Catolice.

Teoria cosmologică a lui Ptolemeu ("Sistemul ptolemeic"), oficial acceptată, concepea existenţa unui univers geocentric în care pământul este fix şi imobil, în centrul unor sfere concentrice în rotaţie pe care se găsesc diversele planete ale sistemului solar (cum îl numim astăzi). Sferele finite cele mai externe ar conţine aşa zisele "stele fixe". În tratatul său, Copernic reia o veche ipoteză heliocentrică, deja susţinută de filosofii pitagoreici, şi descrie cele trei tipuri de mişcări ale pământului: în jurul axei ("rotaţie"), în jurul soarelui ("revoluţie") şi în raport cu planul eliptic, menţinând teza aristotelo-ptolemeică asupra universului finit delimitat pe cer de stelele fixe.

Între 1543 şi 1600 puţini au fost adepţii sistemului copernician, cei mai renumiţi fiind Galileo Galilei şi Johannes Kepler. În 1588, astronomul danez Tycho Brahe a emis o teorie de compromis, după care pământul rămâne nemişcat în timp ce planetele se mişcă în jurul soarelui, care, la rândul lui, înconjoară pământul. După respingerea teoriei lui Copernic de către autorităţile ecleziastice cu ocazia procesului lui Galilei (1633), doar câţiva filosofiiezuiţi mai acceptau în ascuns ideea unui univers heliocentric. Abia după sfârşitul secolului al XVII-lea, odată cu apariţia lucrărilor lui Isaac Newton asupra mecanicei cereşti, sistemul copernician a fost admis de majoritatea gânditorilor europeni.

Nikola Tesla (Никола Тесла, n. 10 iulie 1856, satul Smiljan, în apropiere de Gospić, Croaţia, pe atunci Graniţa Militară Croată - d. 7 ianuarie 1943, New York) a fost un inventator, fizician, inginer mecanic şi inginer electrician american de origine istro-română. Tesla este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă ai sfârşitului de secol 19 şi începutului de secol 20. Invenţiile, precum şi munca teoretică ale lui Tesla au pus bazele cunoştinţelor moderne despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazate, sistemele de distribuţie a puterii şi motorul pe curent alternativ, care au determinat cea de-a doua Revoluţie Industrială.
Una dintre cele mai importante invenţii ale sale este generatorul de curent alternativ, contribuind de asemenea la construirea hidrocentralei de lângă Cascada Niagara.

În Statele Unite ale Americii, faima lui Tesla rivalizează în istorie şi cultură populară cu cea a altui mare inventator Thomas Edison. După demonstraţia sa de transmisie de semnale fără fir în anul 1893 şi după ce a câştigat în "Războiul Curenţilor", dovedind avantajele transmisiei la distanţă a curentului alternativ, în comparaţie cu curentul continuu, al cărui adept era Edison, el a fost recunoscut ca cel mai mare inginer electrician al Americii. O mare parte din munca sa de început a pus bazele ingineriei electrice moderne, iar descoperirile sale ştiinţifice sunt de o importanţă colosală. Cum niciodată nu s-a priceput la administrarea veniturilor proprii, Tesla a murit sărac şi uitat la vârsta de 86 de ani. În ultimii ani de viată, Tesla era privit ca un om de ştiinţă nebun remarcându-se prin declaraţii bizare despre posibile dezvoltări ştiinţifice.

Amprenta lui Tesla poate fi observată în civilizaţia modernă oriunde este folosită electricitatea. Pe lângă descoperirile sale despre electromagnetism şi inginerie, Tesla este considerat un pionier în domeniile roboticii,balisticii, ştiinţa calculatoarelor, fizicii nucleare şi fizicii teoretice. Tesla considera cercetarea diferitelor întrebări ridicate de către ştiinţă drept cea mai nobilă metodă de îmbunătăţire a condiţiei umane cu ajutorul principiilor ştiinţei şi progresului industrial şi una care să fie compatibilă cu natura. Totuşi, o parte din munca sa a fost ultilizată într-un mod mai puţin ortodox şi într-un mod controversat, pentru a susţine pseudo teorii ştiinţifice, teorii despre OZN-uri şi ocultism-ul New Age.

Cu numele său a fost botezată unitatea de măsură a inducţiei magnetice din Sistemul Internaţional (1 Tesla = 1T).

:)

Ernest Rutherford (n. 30 august 1871, Nelson, Noua Zeelandă — d. 19 octombrie 1937) a fost un fizician şi chimist din Noua Zeelandă, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în anul 1908. Este considerat "părintele" fizicii nucleare.

Erwin Rudolf Josef Alexander Schrödinger (n. 12 august 1887, Viena — d. 4 ianuarie 1961, Viena) a fost un fizician austriac, laureat al premiului Nobel pentru fizică în 1933, unul din părinţii fizicii cuantice. Schrödinger a fost profesor de fizică teoretică la Berlin, Graz şi Dublin şi este fondatorul mecanicii ondulatorii, a cărei ecuaţie fundamentală îi poartă numele. A studiat de asemenea elementul radiu şi a adus contribuţii însemnate la definitivarea teoriei culorii.

Prima lucrare de mecanică ondulatorie elaborată de Schrödinger în ianuarie 1926 înlocuieşte electronul din modelul atomic al lui Niels Bohr cu o serie de unde, aplicând teoria lui Louis de Broglie, conform căreia electronii se comportă ca nişte unde; această teorie este încorporată în ecuaţia lui Schrodinger.

Sejong the Great - South Korean Won (2007)

Sigmund Freud (n. 6 mai 1856, Freiberg, astăzi Pribor/Republica Cehă - d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al şcolii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei scoli sunt fondate pe urmatoarele ipoteze:

• Dezvoltarea umană este înţeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.
• Aparatul psihic refulează dorinţe, în special cele cu conţinut sexual şi agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconştiente.
• Conflictele inconştiente legate de dorinţele refulate au tendinţa de a se manifesta în vise, acte ratate şi simptome.
• Conflictele inconştiente sunt sursa nevrozelor.
• Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conştient a dorinţelor inconştiente şi refulate.

Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noţiuni precum inconştient, mecanisme de apărare, acte ratate şi simbolistica viselor.

Isaac Newton (n. 4 ianuarie 1643, Woolsthrope, Grantham, d. 31 martie 1727, Kensington, Londra) a fost un renumit om de ştiinţă englez, matematician, fizician şi astronom, preşedinte al Royal Society. Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor ştiinţifice care vor revoluţiona ştiinţa, în domeniul opticii, matematicii şi în special al mecanicii. În 1687 a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, în care a descris Legea atracţiei universale şi, prin studierea legilor mişcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice. A contribuit, împreună cu Gottfried Wilhelm von Leibniz, la inventarea şi dezvoltarea calculului diferenţial şi a celui integral. Newton a fost primul care a demonstrat că legile naturii guvernează atât mişcarea globului terestru, cât şi a altor corpuri cereşti, intuind că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar şi hiperbolice sau parabolice. Tot el a arătat că lumina albă este o lumină compusă din radiaţii monocromatice de diferite culori.

Newton a fost un fizician, înainte de toate. Laboratorul său uriaş a fost domeniul astronomiei, iar instrumentele sale geniale au fost metodele matematice, unele dintre ele inventate de el însuşi. Newton nu s-a lăsat antrenat de latura pur astronomică şi matematică a activităţii sale, ci a rămas de preferinţă fizician. În aceasta constă neobişnuita tenacitate şi economia gândirii sale. Până la Newton şi după el, până în timpurile noastre, omenirea n-a cunoscut o manifestare a geniului ştiinţific, de o forţă şi o durată mai mare.

Newton a fost primul care şi-a dat seama de aceasta. Spencer ne comunică următoarele cuvinte ale lui Newton, rostite cu puţin timp înaintea morţii sale: "Nu ştiu cum arăt eu în faţa lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării şi se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roşie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în faţa mea."

Viktor Amazaspovici Ambarţumian (georgiană: Վիկտոր Համբարձումյան, rusă: Viktor Amazaspovich Ambartsumian; Амбарцумян, Виктор Амазаспович, n. 18 septembrie 1908, Tbilisi, Georgia — d. 12 august 1966, Byurakan, URSS) a fost un om de ştiinţă sovietic de origine armeana cu diferite contribuţii în cercetara fizicii, fizica stelelor şi nebuloaselor, astronomie, dinamica sistemelor stelare şi cosmogonia stelelor şi galaxiilor.

Membru al Academiei de Ştiinţe a Uniunii Sovietice şi preşedinte al Uniunii Astronomice Internaţionale, Ambarţumian este creditat drept fondatorul Observatorului din Byurakan.

Lucrările sale tratează diferite probleme de astronomie teoretica şi astronomie stelară. A elaborat o nouă teorie a absorbţiei luminii în mediile nebuloase şi a dovedit că stelele se nasc în grupuri, acest proces derulându-se şi în prezent.

În 1930 se căsătoreşte cu Vera Feodorovna Klochihina.

În perioada 1939–1941, Ambarţumian este numit director la Observatorul Universităţii din Leningrad.

Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet, (n. 21 noiembrie 1694 la Paris - d. 30 mai 1778 la Paris), a fost un scriitor şi filozof al Iluminismului francez.

Despre unele simboluri religioase

Monograme, trigrame, tetragrame

XP = primele 2 litere ale numelui grec Hristos (l.greaca X = Chi = H, P = Rho = R).
Alpha si Omega = prima si ultima litera din alfabetul grecesc (in Apocalipsa lui Ioan 1,8, 21,6,22,13, Isus este prezentat drept Alpha si Omega, Inceputul si sfârsitul tuturor lucrurilor).
MR (cu coroana deasupra): initialele Maria Regina (monogramul Sfintei Maria).
Trigramele IHS:
Initialele grecesti ale lui Isus (I = J, H = E, S = Sigma). Initialele legendarului mesaj primit in somn de imparatul roman Constantin cel Mare, inaintea bataliei din Roma impotriva co-imparatului rival Maxentius, din anul 312 (in hoc signo vinces = sub acest semn [al crucii] vei invinge).
In hoc salus (In acest om [se afla] mântuirea).
Iesus habemus socium (Isus insotitorul nostru).
Iesus hominum salvator (Isus mântuitorul omenirii).
Iesus Heiland Seligmacher (Isus mântuitorul, cel ce ne fericeste).
Tetragrama INRI = Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum (Isus Nazarenianul Regele Iudeilor, dupa Evanghelia lui Ioan, 19,19).

Simboluri arhitecturale

Triceps (3 capete sculptate), Trei inele imbinate, Triqueta (simbolul Trinitatii), Trinitatea sau Scaunul Milostiveniei (Dumnezeu, Isus si Sf.Spirit ca porumbel).
Fascicol iradiant, Mana din nori lânga o cruce iradianta (simbolul omniprezentei lui Dumnezeu).
Cifra 8 (forma de octogon a baptisteriilor si a cupelor folosite la botez).

Cruci si crucifixuri

Crucea latina, Crucea greaca (cu brate egale), Crucea in forma de T (Crucea Sfântului Anton-Eremitul), Crucea in forma de Y, Crucea Sf.Andrei (cruce in forma de X), Crucea episcopal-patriarhala, Crucea papala, Crucifix (cruce pe care este fixat Isus crucificat) din sec.10-13 (Isus incoronat, reînviat învingator, cu imbracaminte tipica, brate orizontal intinse, picioare paralele, fiecare picior fixat cu un cui), Crucifix dupa sec.13 (Isus-Mântuitor, suferind si atârnând pe cruce cu capul plecat, expresie dureroasa, ochi inchisi, coroana de spini pe cap, picioare unul peste altul fixate cu un singur cui, vestmânt sumar in jurul soldurilor si fluturând in vânt), Crucifix complex (Isus insotit de ingeri, Sf.Maria si apostolul Ioan).
Simbolurile patimilor lui Isus
Cruce, Esarfa cu emblema INRI, Coroana de spini si cuie, Biciul roman flagrum, Bat de isop (Hyssopus officinalis: arbust originar din Asia Mica) cu un burete inmuiat intr-o bautura narcotizanta (vin si smirna), Scara cu care a fost coborât de pe cruce, Cleste si ciocan, Lampasul lui Malchus din Gradina Gethsemane, Punga cu cei 30 de arginti a lui Iuda-Ischariot, Cocosul Sf.Petru din noaptea de joi spre vineri, Cele cinci rani ale lui Isus (2 la palme, 2 la picioare si una la inima), Vestmantul lui Isus, Zarul cu care soldatii romani au tras la sorti vestmântul lui Isus. Steaua (simbolul nasterii) si crucea (simbolul mortii) se folosesc si astazi ca simboluri pentru nasterea sau moartea cuiva.

Simboluri animale si vegetale

Agnus Dei (Mielul Domnului, Mielul bland): simbol al nevinovatiei si rabdarii lui Isus (Isaia 53,7, Ioan 1,29,36, Petru 1,19).
Porumbel (Sf.Spirit): reprezentarile Bunei Vestiri, Botezului, Rusaliilor, incoronarii Sf.Maria.
Pasarea Phoenix: simbolul autosacrificarii si invierii lui Isus.
Pelican (pasare despre care in vechime se credea ca-si zmulge penele de pe piept, spre a-si hrani puii cu propriul sange): simbolul sacrificiului lui Isus si simbolul Comuniunii (sacrament catolic).
Inorogul (faptura fabuloasa): simbolul Fiului incarnat si al Bunei Vestiri.
Cei 4 Evanghelisti: Vulturul (ridicarea la cer a lui Ioan), Taurul (spiritul de sacrificiu a lui Luca), Leul (forta invietoare a lui Marcu), Ingerul (Facerea Omului dupa Matei).
Pestele si acrostihul grec IHTYS (semn tainic de recunoastere al primilor crestini din sec.1-2, purtand initialele grecesti Isus Cristos Fiul Domnului Mantuitor).
Radacina Jesse: simbolul arborelui geneaologic al lui Isus, plecand de la Adam, apoi de la Jesse (tatal regelui David).

Atributele sfintilor

Sf.Ioan Botezatorul: barbos, imbracat intr-un vestmant de piele de camila, purtand in brate pe Isus (Mielul Domnului pe o carte) si tinand in cealalta mana o cruce lunga.
Sf.Stefan (primul martir crestin): avand in mana pietrele cu care a fost lapidat (ucis cu pietre) la Ierusalim.
Sf.Petru: cap rotund, barba obisnuita, tinand in mana cheile cerului si o cruce inversa.
Sf.Pavel: cap alungit, barba ascutita, tinand in maini o sabie si o carte.
Sf.Nicolae: cu 3 ducati de aur, pregatiti spre a fi aruncati inaintea unor fete sarace.
Sf.Cristofor (patronul calatorilor): cu copilul Isus pe umeri, rezemat de un toiag inalt, traversand un parau.
Sf.Gheorghe: infatisat calare pe un cal, ucigand un balaur cu o sulita.
Episcopul Dionysius: purtand pe brat propriul sau cap, dupa decapitare.
Ecaterina de Alexandria: incoronata, cu o roata si cu sabia cu care ar fi fost decapitata.
Cardinalul Hyeronimus (347-420, unul din cei 4 mari teologi ai bisericii vestice): cu un leu in brate.
Cavalerul Martin: taindu-si cu sabia mantia in doua.
Sf.Sebastian: legat de un copac, strapuns de sageti.
Apostolul Ioan: ca potir cu un sarpe.
Tiara: coroana papala, triplu etajata.
Toiag indoit la un capat: suportul de mers al unor prelati de rang superior.
Mitra: coroana episcopala.
Sabie: simbolul cavalerilor canonizati si al sfintilor decapitati.
Sulita: simbolul soldatilor canonizati.
Model de biserica (tinut in mana): dedicatie votiva in amintirea fondatorului unei biserici.
Arhanghelul Mihael
Strapungand balaurul cu spada;
Tinând balanta sufletelor in mâna in timpul Judecatii de Apoi.

Simboluri

Un simbol reprezinta simplificarea unui concept, a unei idei etc. intr-o forma grafica acceptata general ca un reprezentant al ideii respective. Spre exemplu, recunoastem crucea ca simbol al crestinatatii, simbolul “+” ca simbol al adunarii in matematica iar simbolul “$” - moneda Statelor Unite.

Ce se intampla totusi atunci cand reprezentarea general valabila este una gresita? Ce se intampla atunci cand simbolurile carora le atribuim un anumit inteles reprezinta mai mult decat ne imaginam?

Exista 7 astfel de simboluri in acest articol:

1. Crucea intoarsa
2. Svastica
3. Steaua lui David
4. Pentagrama
5. Simbolul infinitului
6. Inima
7. Caduceul


I. Crucea intoarsa sau Crucea Sfantului Petru


















Simbolul din figura 1.1 este vazut in genere ca un simbol satanic, probabil datorita negatiei martiriatului lui Hristos. Media si legendele moderne legate de apocalipsa si conspiratii satanice intretin intelegerea incorecta (sau poate doar incompleta) a simbolului.

In fapt, reprezentarile din figurile 1.1 si 1.2 sunt numite de cunoscatori “Crucea Sfantului Petru”. Se spune despre Sfantul Petru, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, ca a refuzat sa fie crucificat asemeni lui Iisus, din umilinta. Ca rezultat, sfantul a fost martirizat invers.
Figura 1.3 reprezinta “Crucea Lorraine”, un simbol apropiat de crucea intoarsa prin compozitia grafica. Originea este diferita: folosita initial de Ducele de Lorraine (de unde si numele), a fost adoptata de alchimisti in perioada Renasterii ca simbol al pamantului si al sufletului materiei.

In 1940 simbolul Crucii Lorraine a fost folosit de Amiralul d’Argenlieu, ca simbol al rezistentei Franceze, simbol opus svasticii naziste.

II. Svastica

De departe unul dintre cele mai controversate si prost intelese simboluri in cultura europeana recenta, svastica este un simbol ce traverseaza culturile intregului pamant. De la mozaicurile romane, la vasele Greciei Antice, la templele hinduse, picturile budiste, cultura nativilor Nord Americani, svastica este vazuta ca un simbol religios.

Numele “Svastica” provine din sanscrita unde “su” inseamna “bun” iar “vasti” insemna viata. Traducerea aproximativa ar fi “Viata buna”.

Figurile 2.1 si 2.2 sunt reprezentari ale simbolului hindus Manji, reprezentand legatura universului cu pamantul si a binelui cu raul , toate aflate intr-un echilibru dinamic, dat de terminatiile crucii solare.

Figura 2.3 : civilizatiile precrestine din Europa vedeau Svastica drept un simbol solar, al fertilitatii si puterii. Grafismul din figura 2.3 este reprezentarea “crucii tunetului”, marca zeului tunetului Perkons.

Figura 2.4 este o svastica decorativa. Un simbol mai nou, derivat din svastica nazista este simbolul neonazist din figura 2.6. Acest simbol este format din 3 cifre 7, ce formeaza impreuna “777″, simbol al biruintei asupra anticristului.
Figura 2.5 a fost marca sectei Raelitilor pana in 1991. Grafismul descrie o galaxie ce se invarte intr-o Hexagrama. Simbolul a fost considerat nepotrivit si a fost redesenat in 1991. De mentionat este ca secta raelitilor nu are nici o legatura cu miscarea neonazista.

III. Steaua lui David

Steaua lui David sau “Magen David” in ebraica, este o hexagrama ce apare ca simbol in perioada 800-600 i.H. Simbolul este recunoscut ca marca a iudaismului si imagine a Israelului. Hexagrama este compusa din alaturarea a 2 triunghiuri, orientate in sus, respectiv in jos. Cele 2 triunghiuri au fost folosite in evul mediu de catre alchimisti pentru a simboliza apa respectiv focul.

Ce altceva simbolizeaza cele doua triunghiuri? uniunea intre femeie si barbat, echilibrul intre bine si rau, relatia dumnezeu - om si in acelasi timp, in Kabala - perfectiunea, “Sefirah Tifaret” .

In antichitate simbolul hexagramei a fost cunoscut ca semn al imperiului ebraic. Odata cu cucerirea acestuia si imprastierea poporului evreu, a inceput sa se raspandeasca si simbolul.

“Sigiliul lui Solomon”, cum mai este cunoscuta steaua in lumea araba si in practicile oculte, este simbolizata, contrar aparentelor, prin litera 7, formata prin adunarea celor 6 colturi cu centrul hexagramei.

Figura 3.1 reprezinta simbolul poporului evreu, adoptat in 1948 alaturi de culoarea albastra.

Figura 3.2 este un simbol Rasta, aparut in aceasta religie prin practicile si credintele zioniste.

Figura 3.3 este denumita Hexagrama Unicursala, numele fiind dat de posibilitatea de a desena acest simbol fara intrerupere. Este un simbol creat de Aleister Crowley, ocultist, francmason si scriitor. Simbolul este purtat de adeptii miscarii religioase Thelema.

Figurile 3.4, 3.5 si 3.6 sunt in ordine: Steaua Mesianica (imagine folosita de primele miscarile crestine), Hexagrama Raelitilor (descrisa la punctul II) si Sigiliul Mesianic (compus din simbolul mesianic al pestelui, folosit de primii crestini pentru a-si declara apartenenta la crestinatate, steaua lui David si Menorah, unul dintre cele mai vechi simboluri religioase iudaice).

Pe ultimul rand gasim Shatkona, in figura 3.7, o imagine hindusa folosita pentru a simboliza creatia si legatura intre barbat si femei, apa si foc.

Cea mai interesanta reprezentare a hexagramei o gasim in figura 3.8, alaturarea intre un echer si un compas, unul dintre cele mai cunoscute simboluri masonice. Alaturarea simbolizeaza creatia divina si intelegerea de catre umanitate a importantei creatiei. De multe ori simbolul este prezentat avand litera “G” (care nu vine de la God asa cum gresit este interpretata, ci de la Geometry; simbolul lui Dumnezeu este reprezentat in sigiliul creatiei si in pecetea enochiana) in centru. Daca veti cerceta veti descoperi ca hexagrama insasi este des folosita in simbolistica masonica.

IV. Pentagrama

Pentagrama - un simbol transcultural, ce se poate gasi in cultura hindusa, greaca, romana, babiloniana etc. In ultimul secol insa a fost legat de trei mari concepte cultural - religioase: Satanismul, miscarea Wicca si Francmasoneria.

De notat este ca in general pentagrama reprezinta in multe culturi cele 4 elemente (pamant, foc, apa, aer) plus ceea ce este numit “suflet”. Alaturarea acestor 5 elemente da nastere luminii, ordinii in univers.

In genere pictograma satanica este reprezentata asemeni figurilor 4.1 , cu un colt indreptat in jos iar in interiorul stelei - Capra Sabatica, gresit asemanata zeitatii oculte Baphomet. Uneori simbolul este reprezentat inconjurat de 2 cercuri si numere pitagoreice. Un amanunt important este ca steaua satanica nu este o negare a pentagramei Wicca iar diferentierea orientarii colturilor (sus sau jos) este o diferentiere moderna, aceasta neexistand pana in secolul 19.

Pictograma Wicca este incadrata intr-un cerc de obicei, imaginea fiind un simbol al credintei adeptilor. Totusi, tinerii adepti ce se tem de raspunsul social negativ pe care l-ar putea avea convingerea lor religioasa poarta obiecte ce reprezinta pentagrame stilizate asemeni celor din figura 4.2 .

Pentagrama este de asemenea un puternic simbol in Masonerie unde este folosita atat cu un colt orientat in sus cat si cu el in jos in cazul simbolului “Steaua Estului”, simbol al Grupurilor Masonice Feminine (figura 4.3).

V. Simbolul Infinitului

Simbolul infinitului (5.1) a fost descoperit in anul 1655 de catre matematicianul John Wallis si a fost botezat 40 de ani mai tarziu de catre Bernoulli “lemniscus”, ceea ce in latina inseamna “funda”.

Partea interesanta vine atunci cand privim simbolul din figura 5.2, simbolul alchimist pentru sulf, echivalentul in alchimie al sufletului uman. Totusi, odata cu acapararea simbolului de catre biserica satanica lui Anton La Vey, simbolul este mai des vazut drept “Crucea Pontificala a lui Satan’.

VI. Simbolul inimii

Un simbol vechi, de asemenea transcultural, asociat mai degraba judecatii si sentimentelor decat organului ca atare, simbolul inimii dateaza dinaintea epocii de gheata si reprezinta un semn al apropierii, afectiunii si iubirii. Totusi, este de notat intelesul hazliu pe care simbolul il are in Suedia, unde este asociat toaletelor si defecarii. Nu trimiteti suedezilor inimioare.

Cea mai comuna reprezentare a inimii ca simbol semn al dragostei este cea din figura 6.1. Simbolul se gaseste si in cultura greaca, aici repezentandu-l pe Dionysos, zeul vinului.

Figurile 6.2 si 6.3 sunt variante africane ale simbolului, prima reprezentand intoarcerea iar cea de-a doua durere si suferinta.

Printre multele interpretari pe care le poate gasi simbolul se afla: insemn al placerii carnale, al penetrarii si pasiunii cand este reprezentata strapunsa de o sageata (figura 6.4), simbol religios Voodoo (figura 6.5 - insemnul zeitei Erzulie, patroana a dragostei), sau simbolul prieteniei in cultura Irlandeza - Claddagh (figura 6.6). Claddagh este format din 2 maini apropiate de o inima, simbolizand prietenia si o coroana deasupra inimii, simbolizand loialitatea.

In crestinism exista 2 reprezentari deosebite ale inimii, de multe ori incurcate de necunoscatori. Prima (figura 6.7) este cunoscuta sub numele Sacre-Coeur (inima sacra) si este cunoscuta inca din secolul al saptesprezecelea, nascuta din viziunile sorei Maria Margareta. Imaginea simbolizeaza legatura intre uman si divin conform viziunilor sfintei. Interesanta este si legatura cu simbolul sulfului ( vezi V. SIMBOLUL INFINITULUI ), daca ar fi sa inlocuim inima cu funda lui Bernoulli. O dovada ca stiinta empirica si religia se impleteau inca din acea perioada.

O alta inima caracteristica religiei crestine catolice este Inima Imaculata a Fecioarei Maria ( figura 6.7 ), simbol al durerii si al suferintei. Inima este prezentata strapunsa de un pumnal (uneori de 7, ca simbol al celor sapte dureri ale Fecioarei) si inconjurata de trandafiri si flori de liliac.

VII. Caduceul, Toiagul lui Asclepios si Pocalul Hygeei

Trei simboluri, reprezentand in aparenta acelasi lucru:

Caduceul (figura 7.1) - simbolul zeului grec Hermes (Mercur la romani), ocrotitor al comertului si al hotilor. Caduceul este intruchipat de 2 serpi incolaciti in jurul unui toiag ce prezinta in partea superioara 2 aripi.

Simbolul este folosit in mod eronat de anumite institutii medicale in locul Toiagului lui Asclepios (figura 7.2). Asclepios sau Esculap este zeul medicinei si este cunoscut ca fiul al lui Apollo. Se spune despre Asclepios ca ar fi fost educat in arta vindecarii prin medicina de catre centaurul Chiron. Asclepios ar fi fost, conform mitologiei grecesti, medicul argonautilor, atat de priceput in arta vindecarii incat putea aduce la viata mortii.

Se mai spune despre Esculap ca avea 3 fiice: Meditrine, Hygeia and Panacea, simboluri ale medicinei, igienei si vindecarii. De la Hygeia vine cel de-al treilea simbol al medicinei - Pocalul Hygeiei ( figura 7.3 ), simbol al vindecarii si regenerarii.

VIII. La sfarsit

Simbolistica este un domeniu ametitor. Atatea informatii si atatea concepte inradacinate in noi si in lumea ce ne inconjoara. Am discutat despre 7 simboluri insa exista zeci, poate mii de simboluri uitate, ascunse, abia asteptand sa isi spuna povestea. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa o asculti. Voi reveni cu detalii.